Lecție - Poezia de duminică

Lecţie

de Corina Nica

M-am revoltat pe-ai mei de-acasă

Căci mama mea, ca profesoară,

Ajută pe-altul astă seară

Iar tatăl m-a certat la masă.

Ar vrea să fiu ambiţios,

Să am mai mult timp pentru teme,

Să nu cunosc cuvântul ,,lene”

Și să mă port mereu frumos.

Ei tot mereu muncesc și-ar vrea

Să vadă asta și la mine,

M-a pus la teme tata! Bine!

Aș vrea să scap, ce mi-ar plăcea!

Dar el insistă, mă păzește

Și nici nu-mi pasă ce mai vrea

Vreau să mă joc și cred, așa,

Că-s ne-nţeles! Nu mă iubește!

Dar când să plece cel studios

Il duc spre ușă, s-ajut mama,

El către tatăl meu ia seama

Și-mi spune-ncet: ,,Ești norocos!

Eu l-aș dori pe tatăl meu

Să-mi ceară orișice povară

Dar e plecat in altă ţară

Și nu-l mai pot intoarce eu.

Invăţ și plâng in orice noapte

Că nu mai e cu mama mea

De când a divorţat de ea

S-a dus in lume, e departe.”

M-am dus in casă rușinat,

De comportarea mea cu-ai mei

De toate notele de trei,

De toate ce i-au supărat.

Sunt norocos, acuma știu

Am mamă bună, tată, frate

E timpul să imi iertaţi toate!

Eu vă iubesc și nu-i târziu!

Lecție – de Corina Nica

Lecție - Poezia de duminică