Independenţa presei româneşti: 22 de copii omorâţi şi nici o ştire

This is Victoria. She died a hero today. She hid her first graders in the cabinets and closets after hearing the gunfire. When the shooter came to her classroom, she told him that her students were in the gym. He then gunned her down and moved on. She saved the lives of all of her students. Please pass this on if you see it. She deserves to be remembered for her bravery.

De ore bune curge pe canalele de ştiri din întreaga lume o stire şocantă: 22 de copii şi 6 adulţi au fost omorâţi cu sânge rece într-o şcoală din Connecticut. Nu stau acum să dau detalii, căci de mâine va urla peste tot vocea câte unui prezentator irita(n)t şi revoltat, ce prezintă amănunte despre această tragedie.

Pe lângă ceea ce s-a întâmplat m-a şocat şi altceva. Presa românească a amorţit şi nu a prezentat nimic timp de ore întregi. CNN este sursa mea de ştiri şi acum o să înţelegeţi şi de ce. Pur şi simplu pare că această ştire s-a blocat pe biroul unui mogul al presei, ce nu a putut fi contactat. Nu găsesc nici o alt explicaţie logică a lipsei de reacţie de pe canalele de ştiri româneşti. Şi atunci vine următoarea întrebare: Este cenzurată presa românească de către un singur om? Cum adică este cenzurată presa? Multe întrebări, puţine răspunsuri.

Au fost şi alte ocazii în care am observat întârzieri nepermise în presa românească (vezi 22 îngeri au plecat în Rai), dar nu am dorit să subliniez întrebarea atunci. Astăzi însă, mi s-a părut că au exagerat cu cenzurarea ştirilor. Pentru că toţi suntem părinţi şi toţi suntem copii. Şi oricât de şocantă să fie stirea, nu doresc să selecteze altcineva pentru mine. Tu eşti acolo şi îţi plătesc abonament să îmi prezinţi cele mai proaspete ştiri, nu să gândeşti în locul meu. Şi, nu, nu accept astfel de manipulări. Pentru cârcotaşi, un exemplu apolitic şi neutru din multe puncte de vedere: despre un cutremur din România. Concret, a fost atunci o lipsă de informaţii de aproape 2 ore, ce a fost constatată de mulţi bloggeri şi unde au curs multe cuvinte ce tindeau să îmi dea dreptate.

Adunate una câte una, primesc un rezultat ce mă face să am mari îndoieli cu privire la independeţa presei româneşti. Şi nu pentru că sunt eu prea exigent, ci pentru că este ceva trist şi real. Independenţa presei româneşti pare să nu mai existe, în adevăratul sens al cuvântului independenţă.