Moş Crăciun nu vine, ci îl aduci tu!

Moş Crăciun nu vine. Pentru că nu ştie cine şi unde eşti. Pe Moş Crăciun îl aduci tu, prin muncă şi atitudine. Şi încă ceva: Crăciunul este sărbătoarea naşterii lui Isus şi nu sărbătoarea cutiilor de cadouri puse de Moş Crăciun sub brad.
Frumoasele poveşti de Crăciun rămân doar poveşti atunci când te plimbi prin oraş şi vezi cum îi ceartă părinţii pe copii mai puţin cuminţi (sau copii cuminţi şi jucăuşi cu părinţi mai puţin răbdători, obosiţi sau chiar isterici). Acele frumoase poveşti se opresc atunci când părintele spune vorbe menite să îl controleze psihic pe copil: "Nu îţi aduce Moş Crăciun nimic dacă ..." şi aici variază continuarea în funcţie de ce vrea părintele să obţină. Ce uşor este să recunoşti un adult obsedat de control, nu? Dar oare ce obţine părintele pe termen lung cu aceste condiţionări? Nu chiar opusul? "Adică, dacă eu nu mai arunc cu zăpadă acum, Moş Crăciun vine, aşa că pot să îi pun piedică lui X!".
Dar hai să ne închipuim un caz, practic vorbind. O blondă frumoasă cu ochi excepţionali de frumoşi şi grăitori. Nu cunosc familia şi nu ştiu antecedentele. Pot doar să mă întreb ce caută în acest capăt de ţară, mai ales că este şi descurcăreaţă şi deşteaptă. Mă gândesc că probabil vrea să stea cu familia. Să îl aştepte aici, acasă pe Moş Crăciun. Şi, da, şi pe celălalt Moş. Pentru că noi am învăţat-o că trebuie să fie cuminte şi ascultătoare. Să nu aibă iniţiativă şi să nu nu răspundă pentru ceea ce a făcut. Şi lista poate continua, aţi prins oricum ideea. Dorinţa de control a părinţilor duce la un copil care este din start şanse mai puţine de reuşită în viaţă, nu pentru că nu ar avea capacitatea de a face lucruri, ci pentru că toată viaţa a fost ascultătoare. Şi vor mai trece ani până când se va elibera cu totul, şi va fi şi rea şi răzbunătoare. Apoi va veni Moşul, cu un sac de cadouri, o va cuceri cu cadourile şi se va trezi la cratiţă. Va face o depresie, îşi va controla copii cu aceleaşi propoziţii şi avem deja generaţia următoare. Ea va rămâne doar cu visele şi o familie parţial funcţională. Va fi oarecum nefericită, ceea ce o va îngrăşa, el va fi nemulţumit şi o va înşela şi va fi agresiv (gelozia nu se vindecă în timp netratată, ci se adânceşte). Apoi ... depinde doar de ea cum va avea viaţa.
Iată cum această blondă cu ochi superbi, descurcăreaţă şi zâmbăreaţă o va da în bară în viaţă pentru că a învăţat că sărbătoare de Crăciun este despre cadouri şi nu despre naşterea lui Isus. Şi cum economia capitalistă a câştigat pe termen lung o consumatoare, mai toţi sunt fericiţi. Pe lângă o separare clară a poveştilor de dorinţa de control, aş spune că este mult mai distractiv şi mai plin de sens şi bucurie să spunem poveştile de Crăciun în timp ce pregătim cadouri pentru alţii care nu sunt la fel de norocoşi( şi să nu amestecăm educaţia copiilor cu sărbătorile Crăciunului.
Va învăţa că Moş Crăciun nu vine, Crăciunul este sărbătoarea naşterii lui Isus şi că pe Moş Crăciun îl aduci chiar tu, prin propria muncă.
Ah, da, aspectul cel mai important. De ce visăm toţi să câştigăm la Loto? Pentru că Moş Crăciun apare cu sacul de cadouri, ni le lasă şi dispare. Cadouri din seninul cerului albastru ...