Nu-i aşa?
de
Corina Nica
Nu-i aşa că duminicile s-au inventat să ne iubim?
Nu-i aşa că lecţiile triste ne-au învăţat să trăim?
Nu-i aşa că mânuţele copiilor sunt cele mai frumoase flori?
Nu-i aşa că peste suflete când nu mai ard cad ninsori?
Nu-i aşa că prietenii sunt tot mai rari şi mai interesaţi?
Nu-i aşa că ne luptăm să ajungem rataţi?
Nu-i aşa că uităm tot mai des de Dumnezeu?
Nu-i aşa că ne rugăm şi facem bine mai greu?
Nu-i aşa că ne pândesc toţi aşteptând să cădem?
Nu-i aşa că nu mai ştim ce-i noroc sau blestem?
Nu-i aşa că se uită binele prea uşor?
Și că viaţa frumoasă va rămâne un dor?
6 comentatori
In principiu ai perfecta dreptate la toate intrebarile intrebatoare de mai sus. Sunt cam multe si cele ma importante totodata.
Interesanta poezia. Si, din pacate..cam asa-i...
Imi place si catelusul. E foarte dragalas.
La multi ani!
Cat adevar in aceste versuri !
Sfarsit de an cu bucurie alaturi de cei dragi si sanatate cât cuprinde! La multi ani!
Adevarul este ca omul este sortit sa uite repede momentele frumoase si sa-si aminteasca mereu de clipele mai putin placute din viata sa.
O piatra pretioasa nu valoreaza nimic daca nu e slefuita; un om nu valoreaza nimic pana cand se educa. Toate versurile poeziei se reduc si se contopesc in afirmatia de mai sus.
Toate sunt niste adevaruri. Din pacate. Sau din fericire.
Post a Comment