Tatălui meu

de Corina Nica

Mâinile muncite ţi le-aş săruta

Le-aş uda cu lacrimi, ţi-aş da viaţă

Te-aş îmbrăţişa şi ţi-aş asculta

Fiecare vorbă şi speranţă.

N-am vrut să te pierd şi nu te uit

Şi mi-e dor nebun de tine, tată,

Eşti prezent şi-acum la mine-n gând

Şi mi-e lacrima îndurerată.

Ar fi fost acum chiar ziua ta

Şi-ai fi stat la masă cu nepoţii

Gălăgia lor te-ar mângâia

Ţi-ar plăcea ca să ne vezi cu toţii.

Chiar şi casa noastră ţi-ar plăcea

Şi-ai aduce mamei iar garoafe

Din bucate-alese ai gusta

Şi-ai aduce vinuri în carafe.

Prieteni mulţi acasă ar veni

Să-ţi ureze toate cele bune

Tu te-ai bucura şi-ai oferi

Tot ce-ai adunat pe-această lume.

Iau în braţe dragii mei copii.

Aş fi vrut să pun pe masă tortul

72 lumânări! Dar, ştii?

Am pierdut cu tine, tată, totul…

Tatălui meu - Poezia de duminică