Noroc ca doar pana la masina avem de dus bagajele. Altfel chiar ar
sta calare pe le tot drumul. Comparativ, cand eram mici, faceam la fel.
Stateam calare si eram din cand in cand dojenit ca voi strica valiza,
daca ma mai urc mult pe ea. Azi nu mai trebuie sa le spun fiicelor mele
acelasi lucru. Dupa indelungi deliberari ce au durat ... trei pagini, am
ales
American Tourister, ce se geseste in promotie la
real,- Hypermarket Romania (asa
este, e un pic mai complicat sa aduni 20 de puncte pe cardul bonus, dar
ai o reducere de 60% la un produs bun -nu trebuie sa va mai spun ca
vorbim, totusi, de un produs Samsonite).
Si, la fel cu stateam cu
ochii atintiti asupra masinii, sa vad cand ajung bagajele in portbagaj,
la fel stau si ele. Si citesc aceeasi nerabdare si nedumerire ce o aveam
si eu: "De ce ia atata timp sa ne impachetam si sa pornim la drum?".
Acum
am un raspuns. Desi am pregatit din timp lucrurile ce le vom impacheta,
dureaza ceva timp verifiacrea si reverificarea valizelor, a rucsacului si a
celorlalte bagaje de mana. Chiar daca ele sunt spatioase, tot nu esti
multumit, tot ai impresia ca mai lipseste ceva. Si acest sentiment il ai
si daca mergi la mare, cu haine subtiri, si daca mergi la munte si ai
si haine mai grosute. Nu stiu, poate m-am obisnuit eu in copilarie ca un
bagaj nu este gata decat atunci cand amandoi parintii sunt deasupra
valizei, incercand sa inchida incuietorile.
Rucsacurile fetelor
au inghitit tot ce era pregatit si am impresia ca la fel era si daca
mergeam la schi. Asa ca una dintre fiice a mai strecurat doua papusi in
ea, "nevazuta" de noi. Si tot "nevazuta" a strecurat inca ceva si sotia
in geanta de cosmetice. Iar cum eu nu sunt un sfant, am strecurat si eu in rucsacul mare cateva documente, langa laptop.
Iar daca totul este gata, duc bagajele in
masina. Promit ca nu voi face gluma macabra de care am avut eu
parte in una dintre calatorii, copil fiind. Atunci, prietenul tatei, a
asteptat sa impachetam tot, sa ne urcam in masina, pentru ca mai apoi sa
"glumeasca" vreo 5 minnute ca nu porneste masina si ca trebuie sa
renuntam.
Asa ca, pun fetele calare pe bagaje si plecam. Ne asteapta si muntele si marea!
P.S. Acest articol participa la a doua etapa a competiei SuperBlog 2011.
1 comentatori
uof! ce dor mi-e de mare, nu am mai vazut-o de 5 ani!
Post a Comment