Si pentru ca nu toti uita si devin confuzi, iata o oda dedicata lui Mihai Eminescu (daca nu ati ghicit deja despre cine era vorba):
Corina Nica (15 ianuarie 2012)
Odă poetului nepereche
Te-ai dus când multe-aveai de spus,
Am recitit frumoase rânduri
Dar steaua ta e-acolo sus
Lumină sfântă peste gânduri.
Tu, flacără ce-ai ars scriind,
Ai definit iar poezia.
Fără să vrei ai devenit
Simbolul ei și veșnicia.
Au vrut ca tine mulți a scrie
Dar cât cuprinde universul
Și cât s-o scrie poezie
Doar unul fi-va Eminescu!
Si pentru ca tot discutam de partea culturala, iata o alta poezie a poetei Corina Nica (probabil voi primi proteste din partea ei, dar asta este adevarul)
RUGA DE AZI
Doamne, las în mâna Ta
Ființa mea și Soarta mea.
Un prunc ce vine m-a uimit
Cu lacrimi râd și tot ce simt
Inundă tinerețea mea
Și cred din nou în forța Ta.
Și iarăși las în mâna Ta
Lumina mea și Soarta mea.
Privesc în jur și cât de greu
îi merge semenului meu.
Ne-apasă boli și –absurdități
Ne pierdem în micimi cu toți
Și nu vedem că ne-ar salva
Un picur din minunea Ta
Un zâmbet de copil micuț
Ce ne privește din pătuț.
Cu ochii mari, senini și dulci
Copile, spre lumină duci.
Sunt mamă iar! Ce tainic dar
Ce miere gust după amar
Atâția ani eu n-am știut
Că Domnul pentru mine-a vrut
Să-ntineresc din nou c-un prunc
Atât de mic și-atât de scump.
Și soț și fii, Doamne, mi-ai dat
Și-ți multumesc că m-ai lăsat
Să tulbur cu lumina mea
Fărâmă din Lumina Ta.
Și de-am gresit mă iartă Tu
Că n-am știut când să spun Nu
Că n-am fost chiar cum Tu ai vrut
Și multe vreri nu s-au putut.
Azi, Doamne, las în mâna Ta
Ființa mea și Soarta mea.
Și cred mai mult în forța Ta.
Și –n fapt și-n cuget Te-oi urma
Pentru minunea ce-mi vei da.
Și fiindcă-s mamă te-aș ruga
Ai grijă și de mama mea.
Și iarăși las în mâna Ta
Lumina mea și Soarta mea.
0 comentatori
Post a Comment