Cred ca tati a ajuns deja in Rai ...

- A lesinat si apoi a murit …

Dupa doua minute:

- Cred ca tati a ajuns deja in Rai!

Monologul unei fetite care a asistat la moartea tatalui sau ma intristeaza cel mai tare. Sunt trist si indurerat, caci nu este usor sa iti pui un prieten, de varsta ta, in acel sac verde al celor de la Institutul de Medicina Legala. Si nici nu este usor sa privesti cum nu ii poti ajuta nicicum familia in incercarea grea prin care trec ei acum. Dar cel mai trist este cand auzi acel monolog al fetitei. Ea este cea care va suferi cel mai mult, caci nu este totuna daca Tati al ei este doar plecat undeva sau a murit. Cu timpul va simti si va intelege implicatiile a ceea ce s-a intamplat astazi, dar astazi l-a vazut doar dormind atunci cand nu trebuia.

Si nici noi, adultii, nu inteleg pe moment ce s-a intamplat. Te uiti la el si tarziu realizezi ca il privesti ultima oara. Dar …

Nu, explicatiile de gen: “Asta este viata” sau “Asa a fost sa fie” nu isi au sensul si rostul. Imi pare doar o amanare a acceptarii faptului ca acel prieten nu mai este.

R.I.P. Eugen!

Cred ca tati a ajuns deja in Rai ...