A fost frumos
de Corina Nica
Îți amintești, iubirea mea, de zilele acele
În care-am fost numai noi doi, străini de orice vrere?
Mă-nfiora prezența ta și fiecare șoaptă
Părea un basm, mă fermeca și mă făcea-nțeleaptă.
De glasul tău îmi amintesc ca de o mângâiere
Și mi-aș dori și azi să-mi fii o dulce adiere,
Cum altădată m-ai iubit, să mă alini în versuri
Să-ți gust sărutul nesfârșit, din alte universuri.
Pe mână am inelul tău și-n gând o amintire,
Despre noi doi și o poveste dulce de iubire.
Și dacă încă mă iubești să-mi dai un semn, o floare,
Sau ce vei crede potrivit cu dragostea mea mare.
De mult tot vreau scrisoarea mea să fi ajuns la tine
Aștern câteva fraze-n ea, apoi s-o rup îmi vine.
Dar te invit să-mi vii măcar în umbra unor vise
În care eu zâmbind te-aștept cu brațele deschise.
A fost frumos - Poezia de duminică
4 comentatori
Incepe sa-mi placa aceasta"sectiune". Mi-a placut si Galceava cu viata si acum descopar inca o poezie frumoasa, a aceleiasi scriitoare.
Foarte frumoasa poezia :)
desi poezia nu e punctul meu forte, imi place.. suna bine, sensibil, fara a fi prea siropos
Poporul asta din care ne mandrim ca facem parte a fost de milenii sensibil la frumos. Nu stiu ce s-a intamplat, de la o vreme, de a inceput sa ne placa uratul... Ar trebui sa incepem sa mai citim poezie...
Post a Comment