Inca o lumanare aprinsa - nu suntem nemuritori!

Iata ca in timp ce unii se distreaza, isi traiesc viata, chiar trecand de limitele legii scrise si a umanitatii (o sa va spun zilele acestea povestea unui viol "in turma" a unei tinere, daca nu cumva se musamalizeaza, caci atunci voi fi nevoit sa tac), altii trec pragul acela pe care nu vrem sa il trecem niciunul dintre noi pana la o varsta venerabila.
Da, stiu, oamenii mor in fiecare zi, din diverse cauze, si in diferite moduri. Doar ca acest OM care azi a trecut acest prag este unul special. Desi nu l-am cunoscut foarte bine, putinele convorbiri care le-am avut m-au marcat in  mod pozitiv. Era unul dintre cei ce stiau cand si, mai ales, ce sa zica. Bagajul sau de cunostinte in toate domeniile se simtea de la primul minut de conversatie. Sper ca realizati ca era o placere sa discuti cu el, chiar si cinci minute.
Dar cum tot ce este bun se termina mai repede decat ti-ai dori, azi am ramas fara acest partener de vorba. Greul cade pe spinarea familiei (a fost tata si sot) si a celor apropiati. Durerea provocata este de zeci de mii de ori mai mica fata de ceea ce simte acum acea sotie si acei copii. A plecat repede, fara sa sufere. Desi face parte din cercul celor ce ajuta multi oameni sa nu sufere (sau macar mai putin), el nu a putut fi salvat . Probabil ca nu a avut timp sa realizeze ce se intampla. Se spune ca face parte dintre cei norocosi, cei care nu sufera, dar asta nu mi se pare o consolare.
As fi nesimtit sa spun asa ceva. Suferinta se masoara in termenii intregii familii si a cercului de prieteni.
Astfel ca nu pot spune decat: "Dumnezeu sa-l odihneasca in pace" pe cel ce a fost farmacistul Zillmann Zoltan.