Semantica şi ... brânza

Un fan Depeche Mode este depeşist. Un fan brânză este ... brânzist, brânzoi sau simplu Brânzea? Hmmm. Da' nu te întreb pe tine, pentru că tu îmi răspunzi că sunt zgârie-brânză sau brânză-n-sticlă şi nu miliardar ca tine. Dar şi tu eşti miliardar ca 'nea Mărin, cu brânza, prazul şi mămăliga în diplomat. 

Na, că ne învârtim în cerc, dar asta-i altă brânză. Ne certăm şi îmi spui că de acum farte, frate, dar brânza e pe bani. Da, pe bună dreptate şi totuşi nu. Că nu fac nici o brânză cu asta, sunt de acord, dar voi alege brânza de zer şi stric brânza cu tine. Oricum nu fac brânză cu tine, căci eşti brânză bună în burduf de câine. Şi să ne împăcăm e brânză de iepure, aşa că ... opt şi cu a brânzei nouă.

Ah, şi vă întreb pe voi: De ce brânză de vacă şi carne de vită, şi nu brânză de vită şi carne de vacă?

Şi pentru că la căutarea: "comportamentul consumatorului de brânzeturi studiu de caz" Brânză Mare a scris un răspuns ... "mare", citez doar partea de aplicabilitate:

Sunt diverse tipuri de brânzeturi. Le voi împărţi tipologic în două: brânzeturi româneşti şi brânzeturi străine. Am stabilit deja că după profil cumpăratorul de brânzeturi este o persoana cu înclinaţii traditionaliste, deci mă aştept să prefere brânzeturile româneşti. Dar, să presupunem că sunt reprezentantul unei companii care comercializează brânzeturi straine. Întrebarea este ce aş face.

Este firesc să încerc să păstrez identitatea produselor mele, dar în acelaşi timp trebuie să determin cumpărătorul tradiţionalist să le cumpere într-un volum care să îmi garanteze un minim de profit pentru a putea menţine afacerea. De exemplu, aş comercializa brânză franţuzească cu mucegai. Diferenţa dintre telemeaua românească şi brânza cu mucegai este evidentă, deci n-aş avea probleme cu păstrarea identităţii produsului, în schimb trebuie să înving acea parte iraţională din comportamentul celui care cumpără. De aceea aş insista ca în magazine produsul meu să nu se comercializeze la un raft separat de celelalte brâzeturi, cel puţin atât timp cât adresabilitatea produsului meu este generală (altfel, aş insista să se comercializeze vizibil separat la un raion de delicatese şi cu un preţ adecvat, adică mare). Apoi aş încerca să aliniez preţul cu cele ale produselor autohtone. Dacă nu pe kilogram, cel puţin pe unitatea vândută. Iar ca ultim pas aş încerca să vând produsul la raionul cu produse vrac. Practic, aş face cu brânza franţuzească cu mucegai ceea ce fac acum companiile care produc branza de tipul cremos, din uleiuri vegetale şi proteină lactică, care numai brânză nu e.

Punând produsele pe acelaşi raft mă folosesc de harta subiectivă a cumpărătorului care se duce întins către raftul cunoscut cu produse tradiţionale brânzeturi. La acel raft va găsi posibilitatea de a alege în mod egal atât între brânzeturile româneşti cât şi între brânzeturile româneşti şi cele străine. Încerc astfel să folosesc partea raţională a comportamentului pentru a "sparge" partea iraţională, prin oferirea oportunităţii. În final, prin vânzarea vrac încerc să folosesc în avantajul meu iraţionalitatea alegerii tradiţionale prin imitarea formei tradiţionale de comerţ.

De aici încolo se mai pot adauga talentul, inspiraţia şi experienţa fiecaruia. Succes la vândut brânză!

Poftă bună!

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012