Crăciun, dragoste şi bijuterii

Cum altfel am putea fi, te întrebi? Ei bine, cum orice pădure are uscăturile ei, sunt şi oameni fără sentimente în piepturile lor. Dar nu vorbim despre asta acum, vorbim despre dragoste şi despre momente care ne schimbă total viaţa, chiar fără să anticipăm sau să prevedem momentele viitoare.

Nu ştiu de ce anume, dar de fiecare dată când mă gândesc la acest termen, dragoste, primul lucru care îmi vine în minte este Crăciunul, Sărbătoarea care împarte bunătate peste tot în această lume! Uite aşa încet ajung unde vroiam, anume la dragostea primită în jurul acestei sărbători. Crăciunul pentru mine mereu a fost o sărbătoare obisnuită până anul trecut. Niciodată nu am acordat importanţă şi mereu priveam cu ochi suspicioşi omuleţii care umblau să aleagă cu multă grijă un cadou pentru cei dragi, pentru cei care le sunt alături, pentru cei care simt dragostea prietenilor şi a familiei. De ce numai până anul trecut? Ei bine, Crăciunul a devenit pentru mine sărbătoarea dragostei fără limite.

Anul trecut mi-am încercat limitele şi am spus că voi cumpăra şi eu un brăduleţ să îmi ţină companie în loucuinţa goală. Pentru prima dată când fac acest lucru de când am păşit în lumea oamnilor maturi. Poate că m-am bazat pe intuiţie sau am făcut acest lucru inconştient, dar partea bună este că nu regret alegerea făcută. Cum aş putea regreta dacă în momentul în care alegeam bradul am văzut cei mai frumoşi ochi pe care i-ar fi putut vedea vreodată? Era şi ea, singurică, prin piaţă, alegându-şi un brăduleţ şi dorea să îi fie livrat acasă, pentru că nu are posibilitatea de a-l transporta şi nici nu avea cine să o ajute la montarea lui. Ştiind că nu am nimic de făcut, m-am oferit sincer să o ajut, să îl ducă acasă, iar de împodibit urmând să se ocupe ea. „Ghinionul” a făcut ca în drum spre locuinţa ei să trecem pe lângă un magazin de bijuterii, magazin în dreptul căruia s-a oprit şi a oftat adânc. Mergând mai departe am ajuns în faţa casei sale şi mi-am luat la revedere, considerând că am deranjat prea mult într-o zi agitată de cumpărături.

Cuprins de căldură, mi-am dat seama că am memorat adresa ei şi poate aş putea să o surpind cu un cadou din magazinul de bijuterii pe care l-am văzut în drum spre casa ei. Chiar dacă eu nu am cui să fac un cadou de Crăciun m-am gândit că poate pot oferi un zâmbet şi să mai şterg puţin din ironia mea, făcând un cadou acestei „necunoscute”. Spre bucuria mea nu a mai trebuit să ies pe stradă în frig şi am găsit varianta online a magazinului respectiv şi m-am oprit direct la categoria Bijuterii cu cristale, aât cât îmi permite buzunarul. Pe acelaşi drum pe care am pornit, am şi dat comanda şi am avut grija să primească acest cadou exact în ziua de Crăciun, să fie o surpriză plăcută pentru ea.

Poate că pare povestea cam trasă de păr, dar am simţit că pot face un bine şi să dau cuiva un motiv de bucurie şi ocazia de a zâmbi sincer pentru ceva dăruit din inimă. Destinul a făcut ca nu la mult timp după acest Crăciun să ne reîntilnim, ea purtând cu mândrie perechea de cercei pe care il comandasem eu. Spre surprinderea mea s-a oprit, m-a salutat şi mi-a zâmbit, parcă mulţumindu-mi pentru gestul făcut. Nu mi-am dat seama că am ales drept cadou acelaşi articol pe care îl văzuse ea în vitrină. Ne-am continuat ziua adăpostindu-ne de frig într-o cafenea intimă, unde am continuat să ne oferim zâmbete şi priviri gingaşe. Începând cu această zi nu am încetat să ne oferim în continuare zâmbete în fiecare zi, oferindu-ne dragoste fără limite, pentru că soarta ne-a adus împreună. Singura diferenţă va fi că anul acesta vom petrece Crăciunul împreună şi vom vizita acelaşi magazin de bijuterii care ne-a unit destinele în ziua aceea total neprevăzută pentru asemena gesturi.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012.