Poezia de Duminica

                                                              .

POVESTEA ALEXANDREI

Corina NICA   

Micuţa tatăl şi-a pierdut

Pe când avea cinci luni,

De-atunci s-au dus şase ani buni

Şi fata a crescut.

La grădiniţă se citea

Povestea cu minuni,

Cu oameni răi şi oameni buni,

Fetiţa asculta.

O întrebare i s-a pus:

Din lada fermecată

Dacă ar fi s-alegi vreodată,

Tu, draga mea, ce-ai vrea?

Pe tatăl meu de sus,

Veni al său răspuns!

Copiii toţi doresc ceva

Ce mama poate cumpăra,

Dar, scumpa mea, micuţa mea,

Chiar asta nu-ţi pot da!

Şi de va fi al meu cuvânt

Să-l poată auzi

Mai mulţi părinţi, mai mulţi copii

Să zic-o rugă-n gând!