Bătrânețe

de Corina Nica

Sunt mama voastră. E târziu

Nici cât e ceasul nu mai știu

Uitată zac într-un azil

Eu, care n-am niciun copil.

Nici cum mă cheamă nu mai știu,

Nici cine-i mort, nici cine-i viu.

Eu vă iubesc și-acum pe toți

Și fii și fiice și nepoți.

Încă în viață, fremătând,

Zi după zi petrec plângând

Mi-e toamnă, zic, sunt bine eu

Încă-l mai am pe Dumnezeu.

Voi cum o duceți? Tare-aș vrea

Copiii mei alăturea,

Dar vă-nțeleg, aveți dureri

Și multe, multe neplăceri.

Sunt mama voastră, n-aș putea

Să fiu cuiva povară grea.

Să mă iertați că mai trăiesc

Copiii mei, eu vă iubesc…

NG's blog ...