De ce nu-mi spune că ...

De ce nu-mi spune că … ține la mine? De ce nu-mi spune că … mă doreşte? De ce nu-mi spune că  …. mă iubeşte? Întrebări fără răspuns, motiv principal de îngrijorare şi de melancolie. În cel mai rău caz, motiv de depresie. Dar …

De ce nu-mi spune …

Dacă vrei o listă de motive, nu vei găsi. Dar dă-mi voie să te întreb: de ce nu îi spui? Crezi că tu trebuie să taci și să aștepți până face el pasul acela? Sau că numai el este îndreptățit să spună primul? Să punem degetul pe rană! Crezi că vei fi catalogată drept curvă dacă îi spui ceea ce simți? Nu? Atunci nu ai curajul să spui ceea ce te roade? Aha, deci nu ești destul de hotărâtă ce vrei. Dar ai pretenția ca altul să știe ceea ce tu nu știi. Frumos. În tot jocul acesta al comunicării și al compatibilității (căci despre asta discutăm aici), vina o are exact persoana care nu este vinovată.

Să fiu sincer, nu îmi plac fetele care nu știu să spună ce vor. Fie că îți e foame, sete, sau tocmai ai chef de plimbare, nu te voi ajuta să le faci, dacă nu deschizi gura să-mi zici ce ai vrea. Și ca orice om normal, voi face excepție doar atunci când același lucru îl doresc și eu. în rest … Cu “așa de nu știu cum” vei sta mult și bine, și nu numai lângă mine. Dacă este să nu îmi placă ceva la o fată, este faptul de a nu comunica deschis, ci prin jocul de-a ghicește ce vreau eu.

De ce nu-mi spune că îi plac?

Pentru că simpatia și plăcerea se simt, nu se spun decât la lumina lumânării, pentru a adăuga, subliniez, a adăuga volum momentelor de romantism. În rest, este un gest inutil, în general, menit să te împaci tu cu tine însuți, să crezi ceea ce nu vrei să crezi singură. Îți place de el, vorbiți și este evident acest lucru. Dar aștepți să îți spună el că îi ești simpatică. Nu mai fi ipocrită, jocul sublim făcut până atunci este stricat de momentul tău de așteptare. Nu toate lucrurile trebuie spuse pe nume, dar se poate face dacă tu dorești acest lucru. Dar asta înseamnă că tu trebuie să spui lucrurilor pe nume, pentru că vrei să le dai un nume!

Mai este cazul în care nu îi placi. Este doar jocul hormonilor, jocul vânătorului și al vânatului. Jucăria sexuală ce şi-o doreşte pentru la noapte. Deși în acest caz s-ar putea să auzi că îi placi. Pentru că asta îl ajută să te  destabilizeze și să devii vânatul lui. Și uite așa, colectionezi numai relații neserioase, ce îți vor lăsa multe sechele și care te vor face să spui că bărbații sunt neserioși.

De ce nu-mi spune că mă iubește?

Sunt sigur că dacă ai ajuns la stadiul în care apare întrebarea aceasta, nu numai că te iubește, dar o și face să simți acest lucru. Doar că … în preocuparea ta de a răspunde la întrebarea: “De ce nu-mi spune că mă iubește?”, nu ai timp să observi acele gesturi. Încercarea ta de a scoate cu forța (să fim realiști, în general este doar un joc de voință, gen “Eu vreau să aud acum că mă iubești”) se lovește, în mod absolut natural, în încăpățânarea lui. Ții minte cum te forța mama să o pupi când mergeai la școală sau în diverse momente, ce-ți păreau nepotrivite pentru un astfel de gest? Ei, bine, acele momente sunt cele pe care le scoți atunci când forțezi lucrurile, deci nu vei obține un rezultat, ci odar o amăgire. Nesiguranța ta nu este și nesiguranța lui. El poate să te iubească, dar tu să-ți creezi un complex de convingere că nu te iubește, să te desparți chiar, și să fie complet vina ta. O astfel de încăpățânare de a auzi un nume standard acelui sentiment te poate face să pierzi totul.

Și, da, ce te reține să spui tu că îl iubești? Să strigi îm gura mare, în fața tuturor, nu face decât să arate cât de nesigură ești pe tine și pe iubirea ce i-o porți. Și iar, problema este la tine în ogradă.

De ce nu-mi spune ce vrea?

Eh, aici deja vorbim despre altceva. De cele mai multe ori el îți spune ce vrea, dar nu vrei să accepți sau să auzi. Dacă vrea ceva ce ție nu îți place, îți va sugera acest lucru, iar tu vei reacționa pe măsura … scorpiei din tine. Scuze dacă sună dur, dar asta este adevărul. Dacă într-adevăr știi ce este iubirea, îi vei satisface acel capriciu care, de cele mai multe ori nu te implică pe tine personal. Un meci, o bere cu prietenii ori chiar o plimbare singuratică pe marginea pădurii. Toate sunt normale și au o logică bine definită. Meciul trebuie savurat, fără întreruperi gen pâine, gunoi, covor sau discuția ta cu vecina X sau prietena Y. Berea cu acel prieten care ție nu îți place nu înseamnă lipsă de iubire, ci doar devotament în fața ambilor, de aceea vrea să nu mergeți împreună la bere. Iar plimbarea pe marginea pădurii … liniștea ce nu ești în stare să i-o oferi!

De ce nu-mi spune că … Pentru că ori nu ești tu îndeajuns de hotărâtă ce vrei de la tine și el, ori ești prea pretențioasă și te ascunzi de propriile eșecuri. Dacă trebuie să mergi la toaletă sau la prietena X, ești destul de hotărâtă, dar când trebuie să te confesezi, nu. Și tot el este vinovat? Hai să fim serioși!

De ce nu-mi spune că ...

Read More

Perdanţii cazului "Eleva din Covasna"

Cine câştigă în tot acest scandal Eleva din Covasna este irelevant. Şi înainte de a/mi sări în cap, lasă-mă să îţi explic de ce! Toată mass-media are de câştigat, indiferent de ce scandal este vorba. Ei vor fi acolo şi dacă îşi pune tricolorul careva pe p***s, cum a sugerat un fost ziarist maghiar.

Perdanţii suntem însă noi, toţi locuitorii din Covasna. La un momentdat, mergând spre Bucureşti, am fost întrebat, la Comarnic, mai exact, dacă mai suport bătăile cu ungurii şi dacă iau multă bătaie. Tataie acela nu ştia pe ce lume trăieşte, ai spune. 

Dar nu contează. Ştii de ce? Tataie acela ar trebui să fie unul dintre cei ce vin la tratament în staţiunea Covasna. Şi nu va veni, normal, atâta timp cât el are informaţii false despre ce se întâmplă aici. Ar veni pentru odihnă şi tratament, dar ca să se bage în gura lupului ... nu. 

Gândiţi-vă câţi sunt ca el, care culeg informaţii de la televizor. Mulţi. Astfel, mulţi sunt cei care nu vin în Covasna din cauza conflictului româno-maghiar (aproape inexistent faptic), făcând astfel o defavoare zonei. Nu stau acum să analizez cine este de vină.

Vă voi spune în schimb o stare de fapt. Vecinul meu de deasupra face focul pe lemne. Nu ar avea voie, legea interzice acest lucru şi nu îmi convine nici mie. Dacă aş vrea să fac totul după lege, ar fi simplu să îl reclam. Dar nu o fac pentru că am mai multe dezavantaje. În primul rând, cu cât e mai frig la el, cu atât trebuie să fac mai multă căldură la mine. Apoi, micile conflicte cu crăpatul lemnelor în apartament, mai ales la ore nepotrivite, se pot rezolva mult mai simplu: o discuţie. În mare, acum îşi sparge lemnele înainte de a le duce sus. Iar acele surcele pe care uită din când în când să le pregătească în curte nu deranjează chiar aşa de mult. Iar celelalte mici conflicte le aplanăm prin discuţii. 

În toată această imagine, primează toleranţa, interesul comun şi bunul simţ. Sunt cele trei elemente esenţiale pentru convieţuire paşnică. În felul acesta, oricând vine o prietenă la mine, nu ştie de aceste mici "surprize". Dacă ar ştii, probabil s-ar codi să vină. Dacă îi povestesc, probabil nu mă va crede sau va crede că sunt isteric.

Cam aşa stă şi povestea aceasta cu eleva din Covasna. Sunt inconveniente, dar nu majore. Iar când aceşti puşti vor lucra pentru un bănuţ, să poată supravieţui, voi accepta că sunt patrioţi. Până atunci sunt doar inconştienţi. Şi vorbesc aici de ambele tabere, căci majoritatea celor cu gura mare sunt puşti care nu ştiu ce este acela bunul simţ, indiferent de na'ionalitatea lor.

Read More

Cu ce măsori 40.000.000?

Prima ta întrebare va fi: 40.000.000 de ...? Ce este fizic şi palpabil, cel mai probabil, prin aproximare. Pietre, case, persoane, orice. Banii cu maşina de numărat bani. Dar cu ce măsori 40.000.000 de minute?

De ce tocmai 40.000.000 de minute? Transformat în ani, este în jur de 77 de ani, adică exact vârsta medie a unui om pe această planetă (da, au crescut un pic mediile în ultimele decade). Bun, am lămurit de ce tocmai minute. Acum să vedem cu ce măsori aceste 40.000.000 de minute?

Probabil primul lucru care îţi vine în minte sunt acele ceasuri elveţiene ce sunt renumite pentru precizia şi fiabilitatea lor.

Aici voi face o mică paranteză, comentând natura omului. Când la ziua ta de naştere sufli în lumânare, ai cel puţin o secundă de panică, pentru că realizezi că a mai trecut un an. Vezi, omul percepe timpul diferit, când mult comprimat, când minutele şi orele trec repede, deşi nu ne-am dori, când mult dilatat, când îţi pare că a trecut o veşnicie şi de fapt vorbim doar de câteva ore şi minute.

Ei, bine, acelaşi lucru îl face şi un ceas, comprima şi dilată un arc, inima ceasului, într-un ritm exact, precis. Şi nu este totuna dacă acel obiect numit ceas măsoară exact timpul sau doar relativ. De câte ori ai întârziat un autobuz sau un tren din cauza măsurării relative a timpului cu diverse "unelte" (acele ceasuri din piaţă. telefonul mobil, trecătorul de lângă tine ...)? Trebuie să recunoşti că în acele momente te gândeai exact la ceasuri elveţiene (câteodată chiar te întrebai dacă mecanicul respectiv are unul, de a plecat "la fix").

Acum mă voi întoarce la "acele" 40.000.000 de minute. Cu ce le măsori? Sau mai bine să îi dau un nume: ceas Karl Breitner Colonel Gold Silver. Vei spune că este scump.

Dar cunoscând deja relativitatea percepţiei timpului de către om şi faptul că îţi doreşti un ceas elveţian, îţi voi pune o singură întrebare simplă: Merită să dai chiar şi 40.000.000 de lei vechi care să îţi măsoare exact şi precis măcar o parte din cele 40.000.000 de minute pe care le ai?

Read More

Prizonier în propriul meu trup - Gandul de duminica

Gânduri îmi ard tâmplele. 

Doruri îmi ard zilele și nopțile. 

Iar trupul meu nu mă ascultă. 

Am greșit. Mai puțin decât alții, dar fatal pentru mine. Am încercat să zbor fără aripi. Am încercat să depășesc granițe și am sfârșit limitându-mă pe veci, pe mine și pe cei din jur.

Dar exist și simt ca voi toți. Și pot striga, să vă fac să înțelegeți că sunt ca voi toți: am inimă, am nevoi, am dorințe.

Dacă aș mai fi ca înainte aș urca pe munte, aș schia, aș înota, aș alerga. Dar sunt țintuit în pat, dependent de cei din jur. Dacă prind curaj să mai explorez lumea în cărucior, plătesc apoi cu durere fizică fiecare moment. Obosesc și mă doare tot. Și totuși, sunt ca voi.

Sunt bărbat. Mi-aș dori și eu să mă sărute o femeie. Să nu-mi țin mama prizonieră din cauza neputințelor mele. Să-mi folosesc picioarele pentru a merge, mâinile pentru a mă hrăni sau a scrie scrisori de dragoste sau a munci. Mi-aș dori să am soția mea pe care s-o iubesc ferbinte nopțile, să îi piepten părul lung auriu, să-i aduc flori și s-o țin de mână plimbându-ne prin parc în ploaie.

Mi-aș dori să am copii frumoși și sănătoși, care să-mi zâmbească în fiecare dimineață și să-mi semene. O, câte mi-aș dori!

Dar eu nu am avut noroc, zice mama mea. Sau l-am avut doar pentru scurtă vreme. După accident a început o viață de chin. Acum trebuie să accept că viața mea va fi un lung șir de rugăminți, de dureri, de neîmpliniri. Voi plânge fără glas și fără lacrimi. Voi căuta alinare și uitare în adâncurile mele și voi înțelege ce voi nu știți despre viață: că este cel mai mare dar și cea mai mare minune. Că greșelile toate costă și că timpul nu poate fi dat înapoi. Că un drum poate părea ușor fără a fi așa, că orice vis poate să se termine cu bine dar poate și să se transforme în coșmar.

În casa mea e cald și bine dar pot număra pe degetele unei mâini câți prieteni mi-au mai rămas. Sunt opt ani de la momentul care mi-a schimbat destinul și încă respir și simt ca voi. Sunt aici, în trupul care s-a frânt. Sunt aici și am nevoie de dragoste și prietenie, de razele soarelui, de flori și hrană, ca și voi.

Iar sufletul meu nu e frânt, nici înfrânt. Credința în Dumnezeu e la locul ei și am atâta iubire de dat! 

Ziua de mâine? Sper să-mi aducă un motiv să fiu fericit!

by Corina Nica

Read More

Viata e grea. Accepta si lupta

Nu va spun nimic. Am mai scris cate ceva si la articolul "Asta sunt eu".




Sa aveti o viata frumoasa.

Read More

Mistress Day. Is your partner not available Feb 13th?

According to the news, Giant Retail chains have invented Mistress Day.. A day which backed up by some flimsy data. The data provided comes from two sources I have found.. 1) AshleyMadison.com A site dedicated to finding a sexual partner with the tag:   Married Dating and Descreet encounters Have an Affair   2) A private investigator with his list of   Tell tail signs your significant other is cheating.   One of which is:   Is your partner not available Feb 13th   

Well it stands to reason the day before Hallmark's initiated and planned day for Romance be the day most partners would cheat.. If you did it the day after, your harlot would be upset that they didn't come first. So there is probably some grain of truth to the day being dedicated to the so called "Mistress"...

What I find comical is under the Google search "Mistress Day" the first news article, and there is not very many of them yet, states:   it is true that men who have mistresses are celebrating with them a new version of Valentine's Day on the 13th of February   "Men who has mistresses" meaning a Man that has a Mistress - Yet when you look up Mistress, you are presented with... Mistress as in the Dominatrix type   Mistress.   (Note the last picture in Google's image search.) I wonder how long it'll take before real Dominatrix Mistresses demand their slaves or pets to be extra submissive on Feb 13th.

The interesting thing about searching this particular day it comes up with articles about "Spending Habits" - Men to spend twice as much on their Mistress for Mistress Day, than their wife for Valentines Day. - Even in the article in the screen shot it goes on about local retail outlets notorious for Romantic associated goods get TWO DAYS of sales vs just one, and pushes it off as a "Good Thing"...

To me this screams major retail chains like Hallmark, Victoria's Secret, and Russell Stover, LOVE the idea of promoting a day dedicated to promiscuity. If it thrusts more money in the bank accounts over two days instead of one, and it has a small grain of reasonable truth behind it, ADVERTISE IT TO THE MASSES! Make sure the entire WORLD knows about it!!! What day will be next??

Don't forget the celebrate the Third Friday in October, it'll be Sweetest Mistress Day!  This year it's October 18th.

Source: https://plus.google.com/u/0/105633072608789530988/posts/X2MFM6b9CMz

Read More

Drum infundat - Sackgasse, cel mai cautat cuvant pe wiki de germani

Drum infundat - Sackgasse, cel mai cautat cuvânt pe Wikipedia de germani. A fost accesat de 10,2 milioane de ori. Nouă poate nu ne spune nimic, dar ...
Sackgasse pare să fie cuvantul care are legătură cu criza din Uniunea Europeană şi de la ei. Alternativa explicaţiei volumului de căutări  ar fi un arhetip jungian. Dar ca să înţelegeţi cât de mare poate fi însemnătatea unui cuvânt, vă voi vorbi despre un alt cuvânt ce, poate, nu îl veţi găsi în dicţionare: Ruhezeit.
Germanii sunt un popor multicultural ce şi-au păstrat şi promovat multe dintre tradiţii la un nivel demn de invidiat. Doar că sunt şi nişte reguli nescrise, ce nu le poţi cunoaşte decât trăind acolo. Reguli de care vei afla doar atunci când le vei încălca, iar ele îţi vor fi spuse mârâit, printre dinţi, pe ton acid. Intoleranţa lor este uneori chiar fanatică (exerciţiu: închipuie-ţi un român intolerant şi pune la pătrat).
Prima regulă are o denumire, un cuvânt ce nu îl găseşti în dicţionare: Ruhezeit. Nu îl pot traduce decât prin Silentium -latină. Orice zgomot, de la un scâncet de bebeluş până la trasul apei la toaletă, apărute la ore nepotrivite, poate fi considerată o încălcare a acestei reguli. Încearcă să nu faci zgomote mari până la 8 dimineaţa şi în pauza de prânz, dacă vrei să nu încalci Ruhezeit. Ah, şi dacă dormi în pauza de prânz, nu sforăi. Dacă chemi prieteni la tine şi ai de gând să asculţi şi muzică, asigură-te că ţi-ai anunţat vecinii chiar şi de la patru case distanţă. Acest Ruhezeit culminează duminica. Să nu te pună Necuratul să speli maşina pe alee, să dai cu aspiratorul sau să faci ceva prin casă ce face zgomot. Pentru că vei fi condamnat! De comunitatea respectivă...
În paranteză fie spus, o altă ciudăţenie este berea. Nu o vei găsi în Reinheitsgebot şi poţi constata că nu există vârstă de la care poţi consuma berea, întrucât nu este văzută ca o băutură alcoolică. Şi să nu mai vorbim de toaletele germane. Dar despre toate acestea într-un alt articol.
 Întorcându-ne la cuvântul Sackgasse, poate că încă nu ştim multe despre însemnătatea lui. Şi pentru sănătatea noastră, să încercăm să nu ne interesăm. Presupun că vom simţi pe pielea noastră ce înseamnă. În timp ... Sau poate ştii tu ce vrea să fie?


Sursa foto

Read More

Independenţa presei româneşti: 22 de copii omorâţi şi nici o ştire

This is Victoria. She died a hero today. She hid her first graders in the cabinets and closets after hearing the gunfire. When the shooter came to her classroom, she told him that her students were in the gym. He then gunned her down and moved on. She saved the lives of all of her students. Please pass this on if you see it. She deserves to be remembered for her bravery.

De ore bune curge pe canalele de ştiri din întreaga lume o stire şocantă: 22 de copii şi 6 adulţi au fost omorâţi cu sânge rece într-o şcoală din Connecticut. Nu stau acum să dau detalii, căci de mâine va urla peste tot vocea câte unui prezentator irita(n)t şi revoltat, ce prezintă amănunte despre această tragedie.

Pe lângă ceea ce s-a întâmplat m-a şocat şi altceva. Presa românească a amorţit şi nu a prezentat nimic timp de ore întregi. CNN este sursa mea de ştiri şi acum o să înţelegeţi şi de ce. Pur şi simplu pare că această ştire s-a blocat pe biroul unui mogul al presei, ce nu a putut fi contactat. Nu găsesc nici o alt explicaţie logică a lipsei de reacţie de pe canalele de ştiri româneşti. Şi atunci vine următoarea întrebare: Este cenzurată presa românească de către un singur om? Cum adică este cenzurată presa? Multe întrebări, puţine răspunsuri.

Au fost şi alte ocazii în care am observat întârzieri nepermise în presa românească (vezi 22 îngeri au plecat în Rai), dar nu am dorit să subliniez întrebarea atunci. Astăzi însă, mi s-a părut că au exagerat cu cenzurarea ştirilor. Pentru că toţi suntem părinţi şi toţi suntem copii. Şi oricât de şocantă să fie stirea, nu doresc să selecteze altcineva pentru mine. Tu eşti acolo şi îţi plătesc abonament să îmi prezinţi cele mai proaspete ştiri, nu să gândeşti în locul meu. Şi, nu, nu accept astfel de manipulări. Pentru cârcotaşi, un exemplu apolitic şi neutru din multe puncte de vedere: despre un cutremur din România. Concret, a fost atunci o lipsă de informaţii de aproape 2 ore, ce a fost constatată de mulţi bloggeri şi unde au curs multe cuvinte ce tindeau să îmi dea dreptate.

Adunate una câte una, primesc un rezultat ce mă face să am mari îndoieli cu privire la independeţa presei româneşti. Şi nu pentru că sunt eu prea exigent, ci pentru că este ceva trist şi real. Independenţa presei româneşti pare să nu mai existe, în adevăratul sens al cuvântului independenţă.

Read More

Ecuaţia cardului pierdut şi Renel, GDF-Suez şi ... factura verde!

O întrebare cât se poate de simplă: cât mă costă dacă îmi pierd cardurile bancare? Răspunsul oficial este: nimic. Le anunţi pierdute, se anulează şi în câteva zile sau săptămâni îţi soseşte la bancă alt card, pe care îl poţi folosi ca pe cel vechi.
Şi totuşi, un astfel de incident costă. Chiar foarte mult, dacă e să facem un calcul în procente. Să începem cu povestea, totuşi. Am avut o zi în care, se pare am reuşit să îmi pierd acel toc în care îmi ţin cardurile de toate felurile. Nimic deosebit, dacă este să privim în ansamblu.
Problemele au început la scadenţa diferitelor facturi, căci în speranţa că acel toc este pe undeva prin casă, am tot amânat declararea lor ca pierdute. Astfel că au trecut 2 săptămâni şi m-am trezit în întuneric şi frig. Renel-ul îmi făcuse o vizită. Asta în timp ce eu eram la ei să plătesc (a fost o diferenţă de 1 oră între hârtiuţa lăsată de ei în uşă (???) şi chitanţa plătită de mine). Costul? 200 de lei deconectare-reconectare, 120 de lei (!?!) facturi (3, căci tot atunci se emisese şi a ultima) şi 50+ lei ceva garanţie ce va rămâne pe cont 2 ani (apropo, nu ştiu baza legală a acestei garanţii, dar sună tare ... porcos). Bun! Am rezolvat cumva şi m-am trezit a 2-a zi în frig. GDF-Suez mi-a făcut o vizită. Nu am avut cu cine să discut, cel mai apropiat birou al lor este la 25 de kilometri. Bun, cu greu am rezolvat. Pretul? 100 de lei datoria, 103 lei conectare-reconectare.
Ce să vă spun? Aş plăti cu cea mai mare plăcere fără să comentez, dacă aceşti bani ar merge la săracul om cu patentul, care stă şi ascultă şi porcăriile şefului şi ale clientului. Dar nu la el se duc banii aceştia. Apoi mai este un alt aspect. La o datorie de 52 de lei la Renel, m-a costat peste 800% să fiu la zi cu tot ce apărea în sistemul lor şi să ardă becul în bucătărie şi să pot scrie acest articol. Nu este un lucru normal. Mă întreb dacă aveam o datorie de 1000 sau mai mult de lei, tot aceeaşi taxă aveam de plătit? Şi nu întreb pentru mine, ci pentru acei oameni săraci, care încearcă să consume cât mai puţin, dar care totuşi nu reuşesc să plătească la timp. Mi se pare bătaie de joc, totuşi.
La GDF-Suez un calcul rapid îmi spune că este undeva 100% (este de fapt mai mult, căci a fost factură de estimare, consumul real era cu mult mai mic). Iar este aceeaşi întrebare.
Răspunsul probabil nu îl voi afla niciodată, căci aceşti mastodonţi nu au birouri de relaţii cu publicul, şi, chiar dacă ar avea, funcţionarul de acolo nu ar avea nici o putere de decizie în cazul tău, aşa că nu ai face altceva decât să te milogeşti.
Mai sunt şi alte inconveniente în toată această ecuaţie, cert este că am trecut la serviciile unor bănci la care pot activa online, chiar dacă nu am cardurile la îndemână. Cât despre Renel şi GDF-Suez, să fie ei fericiţi cu taxele astea stupide şi să se mai plimbe mult dimineaţa şi la prânz pentru a-şi transporta familia la servici şi la şcoală pe banii mei... Şi mai urmează să am de furcă cu alţi 2 mastodonţi cărora le pasă în paişpe de problema mea: Romtelecom şi Orange. Mi-a treubuit mie Factură Verde!

Read More

Atentie la termenul "termen limita" ...

In seara aceasta, spre rusinea mea, am mai invatat o lectie destul de dura. Ce inseamna termen limita.
In fotografia alaturata vezi niste termene limita: pana la 2012-10-10 12:00 AM. Asta inseamna, de fapt, 2012-10-09 23:59 PM. Ei bine, am notat data de 10, dar nu am fost destul de atent la acel AM.
Consecinta: o mica penalizare, gratuita. Neatentie sau capcana? Nu stiu, dar ce stiu este ca marile magazine profita de aceasta greseala "umana". 9,99 nu este 10!
Stiu, aceasta greseala nu ar fi trebuit sa o fac, caci am avut indeajuns intre cele doua intervale, dar cei dezorganizati si "comozi" folosesc aproape intotdeauna termenul limita.

Ziceam doar ...

Read More

Cafea, maşini şi vise (SB2012)

Cafeluţa de seară (înlocuitorul berii, căci nu beau), o servesc, în general, la o terasă, în compania prietenilor. În seara aceasta nu a fost nici o excepţie, m-am întâlnit cu unul dintre ei, ne-am băut cafelele, ne-am pus la zi cu ultimele ştiri şi, mai ales, cu ultimele dedesubturi ale întâmplărilor din ultimele zile. Pentru că toate lucrurile au, în general, şi un aspect ascuns, pe care mulţi nu îl observă sau nu îl ştiu.
Ei bine, acest prieten, remarcabil, aş spune eu, mă face să gândesc logic şi rapid, prin puţine cuvinte, spuse cum trebuie şi când trebuie. Experienţa lui de viaţă mă face să mă simt bine în aceste discuţii. Nu facem economie de cuvinte ci doar comunicăm eficient. Faptul că ne ajunge timpul unei cafele pentru asta este confirmarea acestui lucru. Şi încă ceva, pentru care spun că este remarcabil. Promptitudinea cu care rezolvă treburile (şi mai ales problemele, când rămân blocat în mărunţişuri). Bine-nţeles, mai sunt multe alte lucruri ce le-aş putea spune, dar v-am promis cafea, maşini şi vise.

Dacă ar fi să îi fac cadou o maşină, cred că, din punctul meu de vedere, maşina care i-ar "trăda" calităţile de prieten ar fi Toyota Avensis. Ajunge să priveşti acea maşină pentru a înţelege multe. Şi o să înşirui aici câteva cuvinte care sunt trăsături comune: promptitudine, eficienţă, comunicare, spaţiu, locul potrivit, timpul potrivit. Bine-nţeles, mai sunt alte trăsături comune între ei doi, pe care nu le-am menţionat. Şi, da, cine cunoaşte această maşină şi acest prieten, mi-ar da dreptate.
Cum de-altfel, a făcut-o şi el. Pe drum înspre casă am mers pe jos, şi, printre altele, am menţionat şi capitolul maşini. El a înşiruit trei maşini ce i-ar place: o maşină sport (cine nu ar vrea), Toyota Avensis şi încă o maşină. La tot restul, a avut câte ceva ce nu îi plăcea. Ceea ce m-a făcut să mă gândesc că nu am greşit când am spus că maşina care l-ar caracteriza perfect ar fi Toyota Avensis.

Doar că ... rămâne un vis, căci amândoi suntem bugetari de România.

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2012

Read More

O zi din viața unei mame

 Guest post by 

Corina Nica

5.30. Sună disperat ceasul de pe telefon. Deschid ochii și mi se succed în minte foarte multele sarcini pentru ziua de azi, luni, 8 octombrie 2012. Oglinda nu-mi e foarte bună prietenă dimineața asta, îmi arată o necunoscută brună (până ieri am fost blondă și mi-am schimbat brusc culoarea pentru că starea de ieri nu se potrivea cu un păr blond, dar cea de azi nu se potrivește cu unul închis la culoare).

Am cinci minute pentru pregătirea pentru o zi nebună: spălat, îmbrăcat, pregătit tot ce trebuie să iau cu mine la serviciu. Bineînțeles, halatul de asistentă pe care l-am călcat ieri a folosit copiilor pentru a face un steag alb în timp ce se jucau ieri seară, pe când eu eram aproape în comă de oboseala plimbărilor de week-end care ar trebui să-i obosească pe micuți, nu pe părinți, dar nu întotdeauna lucrurile iau întorsătura pe care o aștepți.

Ca un robot aleg șervețelele, cutiuțele pt pachețelele pentru școală. Pun mâncărica în ele, ceaiul fierbe, oușoarele dau în clocot, masa se acoperă de bunătăți pentru cei doi prințișori.

Până se răcesc diferitele preparate, alerg ca Speedy Gonzales prin casă să iau de pe umeraș cele două uniforme, cămășuțele proaspete și cravatele roșii. Dau drumul tare la desene animate! (altfel nici o șansă să trezesc tineretul să meargă la școală.)  Andrei mârâie ceva despre nu știu ce test la română despre vocabularul fundamental, Matei se deprinde cu greu de pijamale și nu-i place apa așa de dimineață.

În clipa în care primele înghițituri ajung în stomăcel casa se umple de bucurie. La Mateiaș e garantat! Cum se hrănește, cum începe să râdă fericit. Și pentru că e molipsitor, și Andrei se hlizește imediat. Urmează verificarea băieților: au cheie?, au carnetul de note?, arată bine uniformele?, sunt pantofiorii făcuți?, apa din ghiozdănel e proaspătă? , etc.

Încropesc un machiaj în grabă, caut în disperare cheile și geanta (pe care o schimb în funcție de hainele zilnice, motiv veșnic să-mi pierd lucruri neimportante cum ar fi portofelul, actele, cheile), părăsesc casa într-un vârtej, nu înainte de a aminti copiilor să încuie ușa când pleacă la școală.

Mașina nu vrea să plece. A mers John, soțul meu, ieri cu ea și a uitat să oprească farurile. Pornesc voinicește pe jos. Îmi plac diminețile. Ajung la serviciu după ce mă îmbrățișez cu toată lumea pe drum – așa e într-un orășel mic, toți ne cunoaștem.

În sfârșit la muncă. Ce bine! E liniște, curățenie. Pe la 8 se înfurie treaba. Muncă, muncă, muncă... Iar e ora 15. A mai trecut o zi. Plec acasă în grabă. John e cu copiii noștri și încă vreo doi – niciodată nu pot să-mi refuz prietenele. Pe drum mai cumpăr diverse alimente, ajung cocoșată acasă dar fericită că vin cu de toate la copii. Matei cotrobăie fericit prin plase după acadele, Andi mă întreabă ultimele probleme îngrozitoare de fizică.

John vrea la plimbare. Mâncăm toți și plecăm la plimbare. La cinci am o ședință importantă. La șapte am ședință de redacție pentru ziarul local. Între ședințe pun masa, strâng masa, facem teme, mă machiez din nou și vin, plec, vin, plec, John arată ca după schimbul III, pentru că așa și este, ba îl mai solicită și mama lui să-i bată mâine covoarele. Copiii sunt mari și deștepți, slavă Domnului că știu și singuri să meargă la Casa de Cultură la dansuri și chitară, astfel că toți patru avem traiectorii proprii și fără să depindem unii de alții.

Vine seara. Binecuvântata seară. Baie la copii, control la ghiozdane, verificarea unghiilor și retragerea în camere. Povestea unui gândăcel, curiozități din lumea animalelor, cum să trăim sănătos, Guliver în țara piticilor.

John mă privește frumos, ca acum 20 de ani când ne-am cunoscut. E cel mai bun tătic din lume și soț. Ne luăm de mână și ne ducem în camera noastră.

Read More

Merge WTA.ro? Sau nu merge WTA.ro?

Merge WTA.ro? Sau nu merge WTA.ro? Asta este intrebarea...

 Lasand gluma la o parte, se pare ca aceasta problema de pagina dureaza de cateva zile bune, iar pe forumuri am vazut intrebari multe, dar nu si raspunsuri. Nimic oficial pana la ora asta, se pare.

Stiti voi ceva?

Read More

Sex in vecin sau conjunctura astrala nefavorabila

Este ora 3 dimineata. Am de mers cateva sute de kilometri maine. Teoretic ar trebui sa dorm. Dar ... Vecinii mei au program, unul galagios, cu usi inchise si deschise, inainte si dupa.

Frunzarind, insa printre bloguri, aflu ca, de fapt, cauza nesomnului meu este cu totul altul. Este vorba despre o conjunctura astrala nefavorabila, cu planete in ... ma rog, vedeti mai jos, si Luna Plina, la care chiar imi vine sa urlu, la ora asta (sau ma rog, scuza buna, in caz ca mai trezesc alti vecini in timp ce urlu).

Peste câteva ore va fi Lună Plină şi acest lucru coincide cu o serie de aspecte astrale tensionate. Luna în conjuncţie perfectă cu Uranus din Berbec, va face opoziţie cu Soarele, aflat în Balanţă, care la rândul său este în cuadratură perfectă cu Pluto din Capricorn, care la rândul său face cuadratură cu Luna şi Uranus. Se formează astfel un triunghi „malefic” de aspecte negative, în care se află planeta Uranus (patronul Vărsătorului, zodia natală a României) şi Luna (patronul Racului, care este ascendentul României).

Ce naiv pot fi cateodata. Si cat de complexa este natura, cu toate canalele energetice. Dar mai bine mai chinui putin somnul, ca ma depaseste oricum textul de mai sus. Si sexul din vecini ... Ah, si am ramas fara tigari ... Conjuncturi ...

Read More

Examenele si "ajutorul" familiei

Familia este intotdeauna langa tine. Cel putin teoretic. Te poti baza pe ei in multe situatii aiurea. Dar cat te costa asta.

Desi nu ar trebui sa existe un cost pentru a fi alaturi de tine atunci cand ai nevoie de ei (chiar si atunci cand nu fac nimic -asta ar fi rugamintea ta, sa te lase in pace), iata ca se intampla sa trebuiasca sa cateodata decizii destul de aiurea pentru a plati "colaborarea" lor.
Profitand ca esti intr-o situatie dificila si sensibila, stresanta si cu garda jos, multi dintre membrii unei familii incearca sa castige tot felul de favoruri pentru ei. Cunosc multe persoane care invata pentru diverse examene. Din pacate nu mai sunt surprins cand aud ce concesii a trebuit sa faca pentru a avea 2-3 zike de liniste. Si, da, am patit-o si eu la fel.

Problema si dilema incepe abia dupa ce ai trecut peste hop. Daca esti cat de cat tu si nu ai cedat, te va durea capul, pentru ca vor fi foarte suparati ca nu le-ai cedat. Daca totusi le-ai cedat, vine intrebarea: sa nu ii dai la oase pana se invata minte sa nu mai faca asta?

Read More

Viata sanatoasa din canapea

O sa ti se para paradoxal, dar poti duce o viata sanatoasa, chiar si din canapea. Iar calitativ s-ar putea sa fie chiar mai buna decat cea de acum. Dar hai sa vedem de ce spun asta:
Sa presupunem ca ai un cerc de prieteni cu care te intalnesti in mod regulat, mergeti la un picnic, la o seara de popice si alte activitati. Sa nu uitam si de carnita prajita si tocanitele facute de prieteni. Pare totul Ok, duci o viata sanatoasa, mananci sanatos, consumi lichide multe, ai o viata sanatoasa social. Cu mancare aleasa de altii, bautura la comanda prietenilor (caci ei au chef de baut, si doar nu esti atat de -pune ce epitet doresti- sa nu bei cu el).

Sa vedem si alternativa, viata sanatoasa din canapea. Adica, tu o sa-mi spui ca asta nu e o viata sanatoasa, sa stai toata ziua in canapea, sa nu faci mai nimic, munca si acasa si atat. Ei bine, iti voi insirui cateva lucruri care iti raman tema de gandire. Incepem cu mancarea, care poate fi sanatoasa, pentru ca este total la alegerea ta, astfel ca poti consuma tot ceea ce consideri tu sanatos. Poti folosi si produse naturiste, pentru ca nimeni nu este acolo sa iti tina teoria chibritului (daca intr-un cerc de prieteni, intr-o seara la restaurant, mentionezi ceva produse naturiste Calivita, spre exemplu, cel putin unul se va uita crucis, iar altul iti va spune ca bati campii -lipsa de respect fata de deciziile proprii in ceea ce priveste propria ta persoana), poti consuma zile la rand ceea ce doresti si iti este pofta. Bun! Acum trecem la viata sociala. Facebook, Tagged-Hi5 si toate celelalte retele de socializare iti permit sa fii in legatura cu prietenii, sa cunosti persoane noi si sa socializezi, asta fara sa ai dureri de cap, ca X este dusmanul prietenului tau si nu ai voie sa vorbesti cu el. Mda, ajungem si la partea de miscare. In canapea nu ma misc destul, o sa-mi spui. Presupunand ca merg la munca si la cumparaturi, partea de plimbare zilnica o am facuta. Iar restul ... Ei, aici o sa te surprind un pic. Exista niste console jocuri, care rezolva si problema aceasta. Nu ma contrazice pana cand nu probezi ceea ce iti spun. Aceste console au tot felul de gadget-uri pe langa telecomanda, care iti permit sa te misti calitativ, subliniez, calitativ. Am curaj sa pun pariu ca dupa cateva ore de joaca cu o prietena in fata unei console Wii, te vei simti obosit, iar a doua zi vei avea chiar si febra musculara. De asta am subliniat calitatic. Aceste jocuri de fitness iti pun in miscare exact muchii care nu i-ai folosit de zece ani.

Dupa ce ti-am insiruit toate acestea, te mai intreb daca stai si asculti "Blow my wisel" (sic!) si bei bere, in timp ce prietena ta se uita crucis ca iar bei. Dar eu raman la viata sanatoasa din canapea. In definitiv, sunt tot timpul langa ea, ne distram cand avem chef si facem ceea ce vrem. Ah, da, si ascult muzica de care am chef in momentul respectiv.

Read More

Cand trecutul te ajunge din urma...

Tot felul de sentimente te iau atunci cand trecutul te ajunge din urma. Pozitive, negative si ... altele. Unii se cramponeaza, intra in panica. Se intreaba daca au mers pe un drum atat de gresit incat i-a ajuns trecutul din urma.

Dar este doar o iluzie. Este doar o situatie similara, nimic nu este ca acel punct din trecut. Multi nu sunt mandrii de astfel de pncte din trecut, astfel ca se streseaza cu privire la ce va fi si cum se vor descurca. Si, mai ales, incearca sa arunce totul in spate, sa uite, sa se ascunda de el. Dar problema trebuie pusa diferit: desi esti tot tu, si acum, si atunci, diferenta este ca atunci aveai anumite prioritati si teluri, diferite de cele de acum. Totul tine de adaptare. Atunci aveai anumite lucruri la care trebuia sa te adaptezi, acum ai cu totul alte lucruri la care trebuie sa te adaptezi.

Trebuie sa iti spun totusi ca este un caz fericit, pentru ca, desi te-a ajuns din urma "trecutul", ai ocazia, unica poate, de a lamuri o problema ce nu ai lamurit-o atunci, si de care te temi acum. Sunt putini cei care au privilegiul de a putea lamuri pete ale trecutului, bune sau rele. Cei mai multi traiesc doar cu amintirea ei, neputand face nimic. Iar cei ce gasesc foarte impovarator, apeleaza la psiholog, lamuresc lucrurile in alt mod.
Si iar insist. Esti un caz fericit cand te ajunge trecutul de urma. Ai ocazia unica de a lamuri lucruri ce nu te-au lasat sa dormi nopti intregi. Profita de ocazie si te vei simti mai bine. Vei avea de carat mai putin cu o povara!

Read More

Mandria tembelului beat la volan

Mandria tembelului beat la volan nici nu stiu daca se poate masura cu un instrument de masura. Da, este .... mare, mare de tot.

Ieri am avut o intalnire intamplatoare cu un ... ins, ca om nu este (o sa iti spun mai incolo de ce). A stat la baute cu inca doi prieteni ai sai, iar cand au plecat, ei bine, unul dintre ei a trebuit sa mai stea 10 minute sprijinit de gard. Insul meu, cu genunchi indoiti si privire dreapta, pantaloni usor lasati pe vine si vesta incheiata, inainteaza cu nasul in fata, in stil tipic de secui prost beat catre .... masina. Discutia curge pe tema: "Ce, ba, eu pot conduce si acum. Ma duc acasa cu masina!". Si chiar s-a suit in masina, si cu n-sprezece manevre a plecat spre casa. Cel de-al treilea a prins curaj, bine-nteles, s-a suit pe motoreta si a incercat sa plece. A renuntat dupa prima manevra, a trecut la impins si sprijinit, dar parea sa se descurce destul de bine sprijinit.

Insul acesta, pe care il voi numi in continuarea dobitoc, este un vehi "prieten" de-al meu. Probabil ati mai auzit de accidente cu copii care au alergat pe langa autobuz si au fost loviti de alte masini. Povestea asta este la fel. Difera doar faptul ca baietelul de 12 ani alerga spre autobuz, si oricat de mult a lungit pasul pe trecerea de pietoni, sa ajunga autobuzul, nu a putut acoperi viteza de tembel a soferului unei Dacii, ce gonea cu vreo 80-90 la ora in zona scolii. Bine-nteles, inevitabilul s-a produs, iar din marea franare, baietelul s-a ales cu o lovitura zdravana in sold si un zbor de 4-5 metri. Norocul baietelului a fost ca a aterizat complet pe spate, pe ghiozdan, ocazie cu care a vazut cum e sa te dai pe ghiozdan cativa metri.

Da, baietelul acela eram eu, iar soferul este exact dobitocul cu care m-am intalnit ieri. Iti dai seama ca imi venea sa il iau de gat si sa il scot din masina, dar atsa ar fi insemnat atac. Pe de alta parte, ar fi fost si vina mea, moral, daca dobitocul mai facea un accident. Dilema, insa, nu am putut sa o rezolv nici acum, ar fi trebuit sa fac ceva, dar legea nu imi permitea. Ce ar fi trebuit sa fac sa ii tai din mandria dobitocului beat de la volan?

Read More

Ce numar imi dai?

Ce numar imi dai? Intrebare ciudata, nu? Pai, sa vedem, ce numar vrei? Si pe ce muzica?

Lasand gluma la o parte, e o intrebare stupida ce o intalnesc tot mai des pe internet. De cele mai multe ori este vorba de niste note date unor fotografii. Alta varianta este versiunea moderna a vechiului caietel tip "oracol", cu intrebari si raspunsuri fixe. Oricum o luam, este o exprimare gresita, daca ne uitam mai atent. Pe de alta parte nici nu pot explica cat de greata imi este cand citesc: "Ce numar imi dai?". Raspunsul instantaneu ar fi: "Bun". Si sa nu intelegi gresit! Lasa prejudecatile deoparte si vezi de ce este raspunsul cat de cat corect pentru o intrebare atat de gresita.


Si, deci, ce numar imi dai?

Read More

Intelepciunea la superlativ - Lumea falsa a Facebookului

Înceteaza sa mai fii cine erai si transforma-te în cine esti!

Interesantă propoziţie. Şi se doreşte a fi una înţeleaptă. Doar că ... E una din acele scuipături ce le aruncă unii pe Facebook. Şi la care uită să semneze: "Scris, dar nu şi recitit".  M-am întâlnit în ultima vreme cu foarte multe persoane, care deţin, la 22-25 de ani, secretul vieţii, al prieteniei şi al înţelepciunii. Şi, Doamne fereşte să îi contrazici sau să argumentezi ceea ce spui. Te trezeşti cu un "unfriend" cât China (dati-mi voie să traduc - te va scoate din lista de prieteni şi va mai convinge 2-10 persoane să te scoată şi ele, la care Facebook ca măsură de siguranţă, îţi va bloca pe o săptămână posibilitatea de a lega prietenii noi, fără drept de apel - apropo, cum de nu ştie Facebook că ei mi-au cerut prietenia, şi nu eu?).

Realităţile vieţii sunt departe de aceste persoane. Stau şi visează frumos, au încredere în multe persoane din cercul de prieteni, îşî construiesc o bulă de săpun, care, mai devreme sau mai târziu, se va sparge. Până atunci ... Dumnezeu cu mila. Lumea e a lor, fac toate prostiile din lume, cred tot ceea ce spun, chiar dacă ştiu, subliniez, ştiu, că nu este aşa. Părerea lor este că poţi călca în picioare o persoană, dar dacă se dovedeşte a fi falsă concluzia lor, au oricând opţiunea de a-şi cere scuze, şi de a relua prietenia (simplu, nu, unfriend, apoi cauti, si Friend, -vi se pare cunoscută schema?). Nu au habar, şi nu o să aibă, că ceva real se construieşte pe încredere în ani de zile, pentru ca apoi, în zeci de secunde, să piardă tot, şi acel vis de a mai fi iar prieteni va dura o viaţă. Şi asta doar de la un principiu devenit mult prea popular prin această molima numită Facebook. Rămân sechele psihice, rămân suferinţe fizice şi adio viaţă echilibrată. Cel ce cu adevărat va ţine la noua persoană va avea de suferit, căci cea veche îşi va arăta colţii când se aşteaptă mai puţin.

 Aştept să apară primele victime reale, statistic vorbind, pentru ca această porcărie numită Facebook să piardă din importanţă. Mulţi dintre voi ştiţi cum este viaţa în campus. Faci toate prostiile, sub pavăza nebuniei, a băuturii, pentru ca apoi să nici nu mai cunoşti persoana atunci când îţi începi viaţa reală (da, este valabil şi pentru tine, dragă X, care astăzi nici măcar nu ştii în ce categorie să mă pui, din punctul tău de vedere). Atunci foloseşti doar scuza "Ah, anii de studenţie". Scutiţi-mă, vă rog, mai ales voi, fetelor, care îmi spuneţi de dragoste şi alte poveşti. Nu există "Fuckbuddy ", ci doar curve ce folosesc scuza aceasta (să ne fie cu pardon, dar una din două,  amândouă nu există). Sau, să fiu un pic mai îngăduitor, nevoia stringentă de explorare a propriului corp şi a limitelor sale apărută la trecerea de la copilărie la adolescenţă poate aduce aceste dereglări hormonale, care tot în categoria mai sus amintită te plasează.

Probabil asta este traducerea corectă a citatului de mai sus.

Aşa că, încă o dată, vă rog frumos, scutiţi-mă de poveşti. Fă ce vrei să faci şi nu te juca cu nervii mei, nu te scuza în faţa mea şi vezi-ţi de-ale tale. Dacă mă deranjezi, o vei lua pe coajă. Nu ştii ce să faci cu viaţa ta? Nu-i nimic, mergi la psiholog şi lasă-mă pe mine în pace. Nu am nici o obligaţie faţă de tine acum, mi-ai îndepărtat toate sentimentele atunci când m-ai rănit. Şi, nu, nu ai cum să refaci ceea ce a fost. În cel mai bun caz, te voi pune acolo unde îţi este locul (şi mai bine nu întreba care este acela - ai devenit o infractoare în ochii mei, eşti condamnată de către mine ca autor moral al unor fapte penale, şi dacă insişti chiar o voi dovedi, dar atunci vei face şi închisoare!).

Read More