Inger

Dă-mi mie…

de Corina Nica

Aș vrea puterea să-ţi iau durerea

Să-adorm așteptările și supărările

Să nu cunoști lacrima, să-ţi ghicesc vrerea,

Să afli ce-i dragostea și-mbrăţișările.

Când trist și pierdut ești, m-apropii zâmbind

Sunt ingeri cu mine și-ţi cântă duios.

Pe glasul lor dulce, incet, adormind,

Amarul se duce și visu-i frumos.

Orfan cum ești tu sunt și eu și te cred.

Născută am fost să-ţi aduc alinare

Mă rog pentru tine, vreau să te dezleg.

S-aud că vorbești. Să te văd pe picioare.

O mie de zile și-o mie de nopţi

Să stau lângă tine cu grijă de mamă,

Dar după acestea să văd eu cum poţi

Trăi viaţă simplă, activă, normală.

Să dea Dumnezeu să se poată ce vreu

Să spăl eu cu lacrimi bătrâna durere

Ferestre deschise să fie mereu

Dă-mi, Doamne, prin ele, să vindec, putere!

Dă-mi mie... - Poezia de duminică