Indicele Dow ne lasa in fundul gol. Iar!

Nu sunt un cunoscator al burselor si al jocurilor facute acolo. Dar ceea ce se intampla in aceste momente ma cam sperie. Indicii acestia bursieri (Dow si celelalte) nu ar trebui sa aiba de-a face cu noi. Doar muncim pentru banii castigati. Ei bine, banii castigati de noi sunt jucati de agenti pe actiuni, la diversele burse, si de aceea simtim in buzunarul nostru schimbarile.
Nu m-ar mira daca maine la pranz as auzi ca Italia este cert in incapacitate de plata, sau ca barilul de petrol a sarit la un pret astronomic. Tot ceea ce s-a facut acolo, la burse, a fost a licitatie fara acoperire. Pe care noi o vom plati.
Scump! Mult prea scump. Dependenta noastra de indici inseamna si plata lor. Nu in mod direct, ci indirect, prin ceea ce cumparam. Daca aveam o casa la tara, cu minimul necesar traiului de zi cu zi, puteam sa privesc mai detasat tot ce sa intampla. Dar nu am. Astfel ca sunt speriat de munca pe care voi fi nevoit sa o depun pentru a supravietui. Si, nu, nu cred ca va scapa de data aceasta Euro de disparitie. Conjunctura de acum se pare ca este nefasta traiului normal al omului. Ce va urma, nu stiu. Poate ca Dan are dreptate, desi bursa nu are de-a face cu planetele. Dar cum nu exista coincidenta pura, ma astept la ce este mai rau. Partea proasta este ca sunt bugetar, deci voi gusta din plin, oricare ar fi urmarile modificarilor negative ale cifrelor de la burse.
Intr-un cuvant, ramanem iar in fundul gol. Si nu pentru ca ne place sau trebuie aerisit, ci pentru ca lumea hartiilor in care traim nu isi poate sustine valabilitatea. Cand spuneam acum doi ani de troc, eram privit ca un nebun. Azi cred ca va redeveni acel instrument ce ne va mentine pe linia de plutire (da, chiar zilele trecute am avut o tentativa de schimb al laptopului pe o masina).
Fericiti de cei ce au fost inspirati si isi tin economiile in ceva palpabil. Noi ceilalti, nu vom putea decat sa ne carpim chilotei, sa nu ramanem chiar in fundul gol.