Trecand pe langa el, realizez ca mi se pare cunoscuta persoana, asa ca opresc. Realizam amandoi instantaneu ca este El, Dalai Lama. Ne intelegem rapid din priviri, opresc masina, si ma apropiu:
- Hello!
- A very good day to you too!
- Do you mind if we join you in this walk?
- I do not mind, please, join me!
- Thanks!
...
...
...
- Why are you so quiet?
- Well, we are triyng to respect what you`re doing.
- And what am I doing?
- You are paying respect for what Korosi Csoma Sandor did by making the same trip.
...
...
- Dragule, te trezesti? Nu as vrea sa te trezesc, dar daca nu plecam acum, se pare ca se va strica vremea si as vrea sa ne si plimbam pe acolo, si nu pe ploaie.
Final 1
- Stii ce visam? Si ii povestesc visul.
Si ma trezesc ca insista cu convingere sa ma pun inapoi la somn, sa-mi continui frumosul vis.
Final 2
- Stii ce visam? Si ii povestesc visul.
Ne imbracam, facem micile pregatiri si plecam in mica excursie.
Si acum urmeaza intrebarile:
Daca este finalul 1, capacitatea ei de a prelucra informatiile si de a se sacrifica pentru celalalt este una extraordinara, realizand ca este un vis interesant si intens, ceea ce o determina sa renunte mai bine la excursie, lasandu-ma sa readorm, desi este constienta ca nu am cum sa continui visul?
Daca este finalul 2: Capacitatile noastre precare de a prelucra informatiile din lumea reala ne
dau aceste visuri intense sau rutina ciclului de somn-treaz ne face sa nu mai credem in visuri?
2 comentatori
Nu cred ca este nici unul din finalurile scrise... O persoana nu poate asimila atat de repede informatia primita si la punctul 2 nimeni nu te face sa nu mai crezi in vise... visele sunt cele mai originale sentimente ale unor persoane si de cele mai multe ori lumea de indeamna sa o faci! deci ar fi bine sa te gandesti la un final no. 3!
este parere de psiholog deja ;)
Post a Comment