Tot ce aud aum, si citesc, in ultimii ani ține de acele citate celebre motivaționale și de ceea ce fac ei pentru tine. Atât de mult, încât aproape orice prieten de pe Facebook are câte un citat la cel puțin 4-5 zile. Nu că ar și acționa în felul acela, dar, nah, este în tendințe, i-a parenit informația și o expune, chiar dacă nu o execută. Ajungem, astfel, la tema de astăzi.
1 din 1000. Te recunoști?
Yep. Te recunoști preintre acei oameni deosebiți care apar la frecvența aceasta de 1 la 1000? Da? Ești sigur? Și ce teface atât de special? Care este acel ceva care te deosebește de ceilalți? Îl poți descrie măcar? Sau chiar îl folosești?
1 din 1000 … Plimbarea de duă-amiază m-a dus pe strada Republicii din Brașov. Nimic deosebit, lume grăbită, lume liniștită, turiști mulți cu priviri flămânde după ceva deosebit, bucurii și mâhniri, în funcție de expectanțele fiecăruia. Și atunci am văzut acel 1 din 1000. Stătea la cerșit. Nu îți trebuie pregătire specială pentru a observa că nu stătea acolo mânat de cineva, ci doar de nevoia de a supraviețui. Stând în apropiere am observat un altul. Tot 1 din 1000. Nu, nu cerșea. Era cel ce îi oferea ceva mărunțiș acelui cerșetor. Da, atât de des avea cineva ceva de oferit unui cerletor, încât a ajunssă fie 1 din 1000.
Mai târziu, o chitară a spart liniștea relativă de pe stradă. 1 din 1000 avea ceva de spus lumii și o făcea cu talent chiar.
Apoi a apărut o persoană cu o foaie și un pix în mână. Tot 1 din 1000 era. Am aflat apoi că, ăntr-adevăr, era 1 din 1000 care făcea ceva deosebit. Încerca să colecteze, nu pentru ea, ci pentru o persoană 1 din 1000 o semnătură și un gând bun. Nu bani. Știi ce succes avea? Dap, ai ghicit, 1 din 1000. Era vorba despre o asociație ce se ocupă de copiii cu autism. Și cerea puțină atenție. Atât.
Dar tu nu știi ce este autismul. Știi că este ceva ce face o persoană să fie handicapată. Mai exact să fie cineva pe care trebuie să o ocolești. Nu am dreptate, zici?
Atunci spne-mi, copilul acela din vecin, care știi că are autism, ce vârstă are? Ce suferință îl menține în starea acea? Sau mai bine, cine este mama lui și cât de des ai văzut-o zâmbind. Nu poți, nu? Ai ocolit persoanele acelea, ceea ce mă duce la propoziție de mai sus. Și ai fost și tu 1 din 1000, când ai ignorat realiattea cuiva, ce ție nu ți-a convenit. Nu, nu trebuia să faci nimic, dar nu te simți special, 1 din 1000, esti doar tu cu lumea ta, locul tău de muncă și miile de probleme ce te macină și te fac să ignori pe alții. E doar o scuză, știi și tu că poți oferi un zâmbet și o vorbă bune, cel puțin, gratuit.
Semnătura care o ”cerșea” persoana, este, de cele mai multe ori o acțiune de voluntariat prin care se cere Guvernului o anumită atenție pentru o anumită cauză, din bani care altfel sunt redirecționați pentru, să zicem, plata unor șederi exotice a executivului. Deci pe tine nu te costă, oricum i-ai dat. Ăsta este singurul control pe care îl mai ai asupra lor, să hotărăși că îi dirctionezi pentru o cauză normală, nu exotică.
Fii și tu 1 din 1000 atunci când îi observi pe acei voluntari. Ascultă-i ce au de zis și, dacă ești de acord, semnează.
1 din 1000. Te recunosti?
!!!
Noi doi și iarna
