Poşta Română. Asocierea liberă este cea a scrisorilor şi înscrisurilor oficiale, trimise la o anumită dată sau înainte de o anumită dată, certificată prin acea ştampilă de pe plic. Dar …
Poşta Română se mişcă greu. Din principiu
O vizită la sediul central Poşta Română din Braşov m-a iluminat în privinţa câtorva lucruri. Prima dintre ele este că se mişcă greu nu pentru că nu ar putea să fie rapizi, ci pentru că … nu ştiu.
Scrisoarea pe care am pus-o azi la Poşta Română nu ă aştept să sosească la destinatar înainte de marţi (azi este joi!). De ce? Simplu. Mi-au spus direct că nu am ici o şansă să fie preluată înainte de ora 16. Deci ayi pică. Maine va fi pusă pe una dintre maşinile care merg la destinaţia respectivă. Dar mâine este vineri, iar cum Poşta Română nu lucrează sâmbătă şi duminică, va fi trimisă către poştaşul ce va livra scrisoarea luni, iar acesta o va pune în cutia poştală a destinatarului marţi- Simplu, nu?
O să mă întrebaţi ce servicii mai rapide aş vrea de la Poşta Română pentru 1 leu. Aveţi dreptate. Serviciul de poşta este deja un serviciu conex prestaţiilor făcute de Poşta Română. Adică, eu am stat la coadă să pun un timbru pe care îl găsesc doar la ei. Şi erau în faţa mea multe persoane, pentru a efectua plăţi de facturi şi alte lucruri. Am ajuns eu la rând şi … nu. “Domnule, chiar dacă aşa scrie aici, ceea ce vreţi Dvs este la ghişeul 5 sau 10 (serios??? SAU??? Te hotărăşti, te rog, să nu mai stau de două ori la rând???)
Bun. Runda doi. De fapt, rândul doi. Ah, acum am de completat şi o hârtie de confirmare de primire. Completez şi … runda trei (desigur, între timp a servit alţi clienţi, deci eu trebuie să fiu atât de drăguţ să stau la rând. Iar!). Cea de la ghişeu este deja obosită şi preţ de 1 minut discută cu colega proaspăt venită (ce ghinion pe capul meu). Ah, da, deşi este tipărit pe plic, ea nu înţelege. Şi nu are e cu sedilă pe tastatură. Nici o problemă. 8,75 lei. What??? Sunt bucuros că nu mi-a dat cu x,78 de lei. Nu ştiu de ce!
După atâta aventură la Poşta Română tac şi execut ordinele. Ştiţi voi, treaba aceea cu tac numai să terminăm. După care am surpriza aceea cu ora de preluare. Dar nu mă mai întorc la ghişeu. Deşi este ceva cu termen limită, prefer să arunc în cutia de la Poşta Română scrisoarea şi să plec acasă.
Poşta Română. Servicii lente. Din principiu, din păcate.
Poşta Română se mişcă greu. Din principiu
