"Pune niste tzoale pe tine si hai jos". O propozitie cat se poate de normala si pe intelesul tuturor. Doar ca ... nu stiu, pe mine ma zgarie pe timpan cuvantul acesta: "Tzoale".
Ma gandesc ca, probabil se refera la haine. Ba nu. Tzoale se refera la acele haine "cazual", pe care le porti zi cu zi, cele lejere. Mda. Daca ar suna telefonul si mi-ar spune: "Pune niste haine pe tine si hai jos" automat as intreba: "Unde mergem?'. Doar ca eu sunt baiat. Si se intelege diferenta. Tzoale - iau niste blugi, un tricou si valea. Haine - un pantalon clasic, camasa si ... aranjarea in oglinda.
Dar sa vedem ce se intampla in cazul fetelor. Ce ar putea sa insemne tzoale? O rochita simpla sau o bluzita nu sofisticata s-ar incadra la capitolul tzoale. Ah, da, si blugii. Dar atunci ce ar putea fi niste haine. Hai mai baieti, nu fiti neseriosi! Stiu ca v-ar place sa spuneti ca pantaloni scurti Heavenly Grey si bluza Spring Love Green ar corespunde la capitolul haine, dar nu este chiar asa. Vezi ce inseamna haine online si ne lamurim dupa aceea. Mda, inapoi la treburile noatre. Haine ar putea fi costumase, pantaloni clasici, veston si toate din categoria aceea. Sau poate ma lamuriti voi, fetelor!
Daca ma gandesc bine, toata diferentierea aceasta a inceput chiar de la parinti. De cate ori ati patit sa fiti intrebat daca ati pus hainele la spalat? Si se refereau la hainele lor? Si de cate ori ai fost intrebat daca ti-ai pus tzoalele la spalat? Si se refereau la tzoalele tale. Mda .... iteresant.
Ah, si parca vad ca in momentul in care citesti acest articol porti niste tzoale, nu haine, nu?
Nopti tarzii, munca dusa la extrem, jocuri ce te acapareaza ... Tama de pat. Si cearceafurile sale.
Insomnii matasoase, cluburi zgomotoase, cer instelat, filme de actiune. Pot sa insirui multe in acest tablou.
Toate par sa aiba un numitor comun: teama. De pat. De ceea ce se va intampla acolo. Constat ca sunt persoane care nu pot dormi, in mod constant. Altele, care sunt dependente de somnifere. Altele, care sunt dependente de o munca ce au amanat-o la ore tarzii.
Ce este in acel pat, ce te face sa fugi de el? Ar trebui sa fiie locul in care te relaxezi, si uiti de tot si toate, si iti lasi corpul sa se regenereze. Ce te retine, totusi?
Am intalnit persoane care se tem de ceea ce este in acel pat. Partenerul. In neputinta lor de a discuta probleme simple, casnice, amanarea fiind rezolvarea cea mai buna de moment, asta pana cand aceasta amanare le-a omorat dorinta si pasiunea. Bine-nteles ca persoanele respective sunt nefericite.
Am intalnit si persoane care nu doresc sa ajunga in pat, pentru ca aceasta inseamna sfarsiul unei activitati ce le face placere. Aici voi exemplifica cu ceea ce fac copii. Placerea jocului este mai mare decat oboseala.
Am intalnit si persoane care amana punerea in orizontala a corpului sau din teama de durere. Aici sunt o parte din din prima categorie de mai sus, si o parte a celor ce au probleme de sanatate. Nu pot sa va descriu mecanismul prin care creierul se opune relaxarii, prin subconstient. Atunci cand, de cele mai multe ori te trezesti cu dureri de toate felurile, aceasta masinarie extrem de complexa numita creier, se opune la a te culca la timp. Frustrarile acumulate, teama de pat si multe alte maruntisuri, prin subconstient, iti permit sa o faci doar cand ai ajuns la un grad de oboseala ce te doboara. Si aceleasi maruntisuri si temeri te fac sa sari de dimineata din pat, in loc sa te intinzi un pic (pentru carcotasi, 30-60 de secunde cat iti ia sa te intinzi, nu te fac sa intarzii la munca sau mai stiu eu pe unde!).
Cumulat in timp, acest comportament te duce la oboseala psihica, depresie, singuratate si multe altele, lucruri de care nu suntem noi vinovati, bine-nteles.Asa ca te intreb: Teama de pat si cerceafurile sale?
De Paști, miros frumos colacii Copiii ouă meșteresc, Cu gândul tot la cozonacii Care-n cuptor se rumenesc. Povestea lui Iisus e-n suflet, Iar El e-aici, pe lângă noi Răsună inima de cântec Și-n casa mea e plin de flori.
Copii frumoși, prin ruga voastră De Paști, voi mi-ați adus lumină Mai pun o floare la fereastră Și mi-aștept oaspeții să vină. (Corina, 12.04.2012) Copiii ouă meșteresc, Cu gândul tot la cozonacii Care-n cuptor se rumenesc.
Povestea lui Iisus e-n suflet, Iar El e-aici, pe lângă noi Răsună inima de cântec Și-n casa mea e plin de flori.
Copii frumoși, prin ruga voastră De Paști, voi mi-ați adus lumină Mai pun o floare la fereastră Și mi-aștept oaspeții să vină. (Corina Nica, 12.04.2012)
Stiu, suna ciudat. Este un test drive pentru ... papuci. Si sa va explic cum sta treaba. Cei ce au blog, primesc in testari o pereche de papuci la alegere. Mai multe amanunte la Blogatu.
Prima problema: ce sa alegi? Mie mi-a luat 6 vizite pe 3 pagini diferite, plus doua la vizulaizare completa. Si vorbim de papuci barbati, varietate care este mai mica, fata de categoria papuci femei, unde ... ei, bine, le las pe fete sa ne spuna cat le-a luat sa gaseasca ceva ce le place. M-am oprit la ceva ce ma va face fericit, cred, chiar daca nu voi ajunge la mare. Perechea de papuci aleasa este din gama Rider, mai exact acesti papuci.
In consecinta, probabil saptamana viitoare va voi spune peripetiile test-drive-ului (mai ales ca in seara aceasta a inceput sa ninga la noi!)
Mda, este un articol cu tenta misogina. De ce este la feminin, va voi spune mai tarziu.
In viata de zi cu zi, observ cateva lucruri care nu se leaga cel mai bine. Vad foarte multa lume in situatii pe care un om normal, cu verticalitate, nu le-ar suporta. Dar acestia se supun unor conditii si situatii deloc usoare. Si se mira de ce nu pot zambi sau ca au uitat vremurile bune.
Dar sa trec la obiect. In incercarea de a rezolva unele probleme de moment, foarte multa lume este dispusa sa renunte la principii, la standarde si chiar la propria persoana. Si nu oricum, ci pana la un grad la care apare pericolul clacarii psihice, a suicidului sau a imbolnavirii cronice. Cel mai des este doar o problema de comunicare, de curaj de a spune lucrurilor pe nume, diferite variatii fiind intalnite: nu crede ca va rezolva problema daca va spune, teama de repercursiuni (mda, suntem sub teama pedepsei fizice pentru propozitii adevarate dar jignitoare la adresa celuilalt), lipsa de atentie, etc.
Si sa va dau doua exemple practice. Ai probleme financiare, destul de grave, ce par a nu avea rezolvare. Totusi, stiind ca exista rezolvari rapide si comode (pentru moment), nu stai sa analizezi unde sunt pierderile si ce se poate recalcula si la ce se poate renunta. In definitiv, este doar chestiune de ambitie si comunicare (iar). Cel mai des, din ambitie, daca unul dintre parteneri nu este dispus sa renunte la ceva, nu va renunta nici celalalt la altceva. Asta daca totusi vorbesc despre ele. Daca nu ... Dar, exista solutiile rapide (si nu vreau sa ii critic, bravo lor, folosesc exact ceea ce este real) gen Provident . Iti da imprumutul, ai rezolvat, este liniste si pace o perioada. In general, cel ce a facut imprumutul este cel ce va renunta la ceea ce nu a vrut sa renunte. Si plateste tot, la pret mare, chiar daca stie ca este oarecum pacalit.
Cel de-al doilea exemplu este unul care da tenta misogina de care vorbeam. Intr-o familie sunt perioade in care totul pare de nereparat. Maraieli, neintelegeri si tot tacamul. Iar comunicarea este defectuoasa. Repetarea la infinit a cuvantului "vreau" nu duce la nici o rezolvare, ci, din contra, la ignorarea celor spuse prea des. Auziti tot felul de povesti de inselare, de infidelitati "incredibile" care totusi se intampla. Nivelul de disperare si nemultumire atinge o cota la care personajele respective spun ca nu le intereseaza ce va fi. Iar daca este vorba de un cuplu care s-a despartit, este si mai trist. In ambele cazuri, primul lucru care ii duce in aceea directie este disperarea. Persoanele aflate la acel prag sunt dispuse sa riste propria sanatate (atat fizica, cat si mentala), cat si a celor din jur, pentru a-si satisface o nevoie ce pare imperioasa. Si vorbesc aici (ca sa va lamuresc, caci s-ar putea sa va ganditi deja la altceva) de nevoia de a fi iubit. Simplul fapt ca stii ca cineva te iubeste, te face sa fii mai sigur pe propria persoana. Doar ca, dupa ce s-a consumat idila, de cele mai multe ori, constata ca a fost doar vorba de un profitor, care stia sa citeasca oamenii. In cazul persoanelor despartite este si mai rau. Pretul platit este mai mare, intrucat de cele mai multe ori, nu cunoaste persoana respectiva, si este dispusa sa renunte la foarte multe principii (care, de fapt, pun bazele unei relatii) doar pentru a fi cu cineva. Normal, dupa o perioada de timp, constata ca a facut prostii si ca va trebui sa le indrepte. Asta chiar si in conditiile in care cunoaste persoana respectiva de mai mult timp, stie de ce este capabila si care ii sunt intentiile! (Aici deja ma depaseste si pe mine, nu am reusit sa inteleg mecanismul). Si vorbesc aici despre acele "chefuri" si "distractii" in care se lasa cu "ceva" (cunoasteti, nu?). Si despre expresia "merita o saptamana de cearta". Si de multe alte expresii pe care nu le voi insirui aici. Si care vorbesc, de fapt, despre o descarcare nefireasca, ce nu face decat sa inrautateasca lucrurile (da, chiar daca este singura persoana, nu ii face bine, chiar deloc).
Si pentru ca totul sa fie si mai frumos, retelele de socializare nu fac altceva decat sa ajute acesti profitori. Cunoasteti deja expresia "daca ai fi macar jumatate din ceea ce spui ca esti..." Nu eu o spun!
Ca sa argumentez statistic, la primul caz ajunge sa amintesc doar dobanda reala: peste 80%! La cea de-a doua este un pic mai greu, dar voi incerca sa va fac sa intelegeti ce corelatii exista intre articole: Statistici ale infidelitatii (engleza), Mitul monogamiei (ce nu pare sa fie sustinuta nici macar biologic), si alte articole.
Cat despre tenta misogina: eu, autorul, sunt barbat, iar rafuielile mele cu sexul opus sunt atat la nivel conceptual, cat si practic (cand am fost "acuzat" ca insel, nu am primit dovezi, cand am acuzat, am facut-o pe baza dovezilor).
Si totusi, ramane intrebarea: Esti indeajuns de disperata sa te lasi fraierita?
