NG's recomandă:


4 camere web partia de schi Covasna

Esti curios?

PC Computer

Creative Commons


TinaR - VIP
Azi cumperi mai ieftin:

35% reducere la colectia Nautilus
I'm listed in Personal Gazduire Web Hosting Inregistrare Domenii

Popular Posts

Bottom 3

CafeForm Plus

1 din 1000. Te recunosti?

Tot ce aud aum, si  citesc, in ultimii ani ține de acele citate celebre motivaționale și de ceea ce fac ei pentru tine. Atât de mult, încât aproape orice prieten de pe Facebook are câte un citat la cel puțin 4-5 zile. Nu că ar și acționa în felul acela, dar, nah, este în tendințe, i-a parenit  informația și o expune, chiar dacă nu o execută. Ajungem, astfel, la tema de astăzi.


1 din 1000. Te recunoști?


 


Yep. Te recunoști preintre acei oameni deosebiți care apar la frecvența aceasta de 1 la 1000? Da? Ești sigur? Și ce teface atât de special? Care este acel ceva care te deosebește de ceilalți? Îl poți descrie măcar? Sau chiar îl folosești?


1 din 1000 … Plimbarea de duă-amiază m-a dus pe strada Republicii din Brașov. Nimic deosebit, lume grăbită, lume liniștită, turiști mulți cu priviri flămânde după ceva deosebit, bucurii și mâhniri, în funcție de expectanțele fiecăruia. Și atunci am văzut acel 1 din 1000. Stătea la cerșit. Nu îți trebuie pregătire specială pentru a observa că nu stătea acolo mânat de cineva, ci doar de nevoia de a supraviețui. Stând în apropiere am observat un altul. Tot 1 din 1000. Nu, nu cerșea. Era cel ce îi oferea ceva mărunțiș acelui cerșetor. Da, atât de des avea cineva ceva de oferit unui cerletor, încât a ajunssă fie 1 din 1000.


Mai târziu, o chitară a spart liniștea relativă de pe stradă. 1 din 1000 avea ceva de spus lumii și o făcea cu talent chiar.


Apoi a apărut o persoană cu o foaie și un pix în mână. Tot 1 din 1000 era. Am aflat apoi că, ăntr-adevăr, era 1 din 1000 care făcea ceva deosebit. Încerca să colecteze, nu pentru ea, ci pentru o persoană 1 din 1000 o semnătură și un gând bun. Nu bani. Știi ce succes avea? Dap, ai ghicit, 1 din 1000. Era vorba despre o asociație ce se ocupă de copiii cu autism. Și cerea puțină atenție. Atât.


Dar tu nu știi ce este autismul. Știi că este ceva ce face o persoană să fie handicapată. Mai exact să fie cineva pe care trebuie să o ocolești. Nu am dreptate, zici?


Atunci spne-mi, copilul acela din vecin, care știi că are autism, ce vârstă are? Ce suferință îl menține în starea acea? Sau mai bine, cine este mama lui și cât de des ai văzut-o zâmbind. Nu poți, nu?  Ai ocolit persoanele acelea, ceea ce mă duce la propoziție de mai sus. Și ai fost și tu 1 din 1000, când ai ignorat realiattea cuiva, ce ție nu ți-a convenit. Nu, nu trebuia să faci nimic, dar nu te simți special, 1 din 1000, esti doar tu cu lumea ta, locul tău de muncă și miile de probleme ce te macină și te fac să ignori pe alții. E doar o scuză, știi și tu că poți oferi un zâmbet și o vorbă bune, cel puțin, gratuit.


Semnătura care o ”cerșea” persoana, este, de cele mai multe ori o acțiune de voluntariat prin care se cere Guvernului o anumită atenție pentru o anumită cauză, din bani care altfel sunt redirecționați pentru, să zicem, plata unor șederi exotice a executivului. Deci pe tine nu te costă, oricum i-ai dat. Ăsta este singurul control pe care îl mai ai asupra lor, să hotărăși că îi dirctionezi  pentru o cauză normală, nu exotică.


Fii și tu 1 din 1000 atunci când îi observi pe acei voluntari. Ascultă-i ce au de zis și, dacă ești de acord, semnează.



1 din 1000. Te recunosti?
Read More

Liniște.... - Poezia de duminică


Liniște….


de Corina Nica


Am crescut. Am o sută de ani.

Mi-am urcat toate visele-n rai

Pe o scară de lut aurită.

Lumea toată aleargă grăbită

Spre nimicuri: speranţe, ispită.



Am crezut, am oftat, am ales,

Uneori poate n-am inţeles,

Am știut, acceptat sau scuzat

Toate cele ce nu mi s-au dat

Dar eu totuși din toate-am gustat.


Am crescut. Am o sută de ierni.

Nu mă plâng de-ale mele poveri.

Sunt așa cum mă știţi, oarecare,

Sunt iubire, sunt zbor, sunt o floare

Rătăcită pe-a vieţii cărare…


 




Liniște.... - Poezia de duminică
Read More

Dă-mi mie... - Poezia de duminică

Inger


Dă-mi mie…


de Corina Nica


Aș vrea puterea să-ţi iau durerea

Să-adorm așteptările și supărările

Să nu cunoști lacrima, să-ţi ghicesc vrerea,

Să afli ce-i dragostea și-mbrăţișările.


Când trist și pierdut ești, m-apropii zâmbind

Sunt ingeri cu mine și-ţi cântă duios.

Pe glasul lor dulce, incet, adormind,

Amarul se duce și visu-i frumos.


Orfan cum ești tu sunt și eu și te cred.

Născută am fost să-ţi aduc alinare

Mă rog pentru tine, vreau să te dezleg.

S-aud că vorbești. Să te văd pe picioare.


O mie de zile și-o mie de nopţi

Să stau lângă tine cu grijă de mamă,

Dar după acestea să văd eu cum poţi

Trăi viaţă simplă, activă, normală.


Să dea Dumnezeu să se poată ce vreu

Să spăl eu cu lacrimi bătrâna durere

Ferestre deschise să fie mereu

Dă-mi, Doamne, prin ele, să vindec, putere!


 



Dă-mi mie... - Poezia de duminică
Read More